Mirozna florilor, ce-?i scuturau rochi?ele ?n tainica ?mbr??i?are a vantului, se sim?ea pretutindeni pe Muntele Fricii. Se sim?ea ?n special pe paji?tile de la poalele muntelui, acolo unde iarba era mai deas? ?i mai ?nalt?, cumva ajungandu-?i pan? la genunchi de decideai s? treci anume prin acel loc ?i nu pe c?r?ru?ele b?t?torite de piciorul celor ce-au trecut vreodat? pe acolo ca s?-i simt? ?i ei magia. ?i, de asemenea, acea mirozn? se ridica mult ?n aer, dansand cu vantul cela zburdalnic mult spre miaz?zi, dar ?i spre miaz?noapte, c?ci anume aceea era taina Muntelui Fricii - s? ?mpart? magia cu ?ntreaga lume pe aripile vantului, cel care-i ducea pova?a pan? h?t dincolo de hotarele lui.

  ??i totu?i a fost ?i el de multe ori deposedat de-a lui comoar?,” murmur? trist Island. St?tea ?n acele clipe ?n picioare, cu fa?a spre soare-apune, cu ochii ?nchi?i, r?sf??andu-se cu acea adiere c?ldu??.

  Dike, care era ?n dreapta lui, ?l privi o vreme ?n t?cere. V?zand ?ns? c? al s?u bun prieten tace, decise s? nu alunge magia v?zut? pe al Titanului chip ?i privi ?i el dep?rtarea. O privea ?ns? cu ochi nostalgici, c?ci acel Munte mereu fusese locul sfant ?n care se reg?sea pe sine. Doar c?, uneori, mai ales ?n ultima vreme, cand trecea prin acele locuri, sim?ea c? muntele e trist, oarecum dezolat, de parc? trecuse nu demult printr-o b?t?lie. ?i, dup? ce hoardele inamice se retraser?, dup? ce oamenii se ?ndurar? s? se ?ntoarc? pe la caselele lor, fusese l?sat singur, trist ?i abandonat.

  Tres?ri ?ns? cand Island mai spuse, ?Chiar ?i a?a, nu putem nega c? acest munte e Sfant. A?a cum a fost la ?nceputuri, c?ci anume aici soarele ??i scald? chipul ?n roua dimine?ii. Cea g?sit? pe frunzele de-un verde de smarald al crangului, dar ?i pe firele de iarb?, de un verde-crud, al paji?tilor acestea montane.”

  ?Mai mult decat atat eu cred c? magia const? ?n muzic?.”

  ?La ce te referi?” ?ntreb? Island oarecum ?ncurcat, privindu-l dintr-o dat? pe Dike.

  Acela ?ns? zambi. ?i, privind crangul ?i nu la Island, spuse, ?M? refeream la cantecul mierlei. La cantecul cintezei, al pi?igoiului, al ciocarliei ?i la restul membrilor corului naturii care bucur? urechile de cum se ivesc zorii.”

  ?Totu?i, Dike, s? fim sinceri: acel miracol de demult, cel cu care ne desf?tam odat? din plin, e dus acum. Disp?rut. Sau poate pur ?i simplu furat de al?ii ca s? nu ne permit? doar nou? s?-l avem al?turi.” Apoi Island privi cu triste?e ?n jur, c?ci acolo i-ar fi pl?cut s? vad? copii alergand, s-aud? muzica crangului a?a cum se auzea odat? ?i la fel s? vad? animalele muntelui zburdand f?r? team?. Doar c?… era atat de lini?te acolo ?n acele clipe.

  ?l privi ?ns? pe Dike cand acela oft?. T?cu ?ns? Island ?i a?tept? cuminte, c?ci era sigur c? prietenul s?u ?i va spune despre motivul triste?ii sale. Dike ?ns? t?cea. De altfel t?cu pentru mult? vreme. Doar ?ntr-un tarziu, privind spre varful muntelui, spuse nostalgic, ??i totu?i acest munte e cel pe care l-am iubit mereu. Din prima clip? ?n care l-am v?zut.”

  ?Te referi la acea veche poveste, cea de cand lumea, despre a ta venire pe p?mant?” ?ntreb? Island cu glas juc?u?, iar Dike zambi.

  ??i ai dreptate. Doar c?… de ce am impresia c-o ?tii atat de bine?”

  ?Pentru c? a?a ?i e,” murmur? Island ?i f?cu ca?iva pa?i ?n sus pe munte. Dike ?l urm? ?n t?cere, dar totu?i zambind ?treng?re?te. ?Dac? sincer, povestea ceea o ?tiu eu. Mai bine zis n-o pot uita. ?i asta datorit? ?ie.”

  ?Datorit? mie?” ?ntreb? Dike mirat. ?Ce-am f?cut eu s? merit o astfel de onoare?”

  ?Nimic special. Doar o spui adesea cand e?ti nostalgic, iar noi trecem anume prin locul ?sta, c?ci… anume aici te-a adus Palar ?n urm? cu 10 mii de ani cand ai coborat pe p?mant, nu?”

  ?A?a e. ?i v?d c? ?tii prea bine povestea. Deci… pot s? nu-mi r?cesc gura de poman? s? ?i-o mai spun odat?.” Island se opri dintr-o dat? locului ?i-?i privi ?int? prietenul. Asta-l mir? enorm pe Dike care-l privi clipind des din gene, ?Ce acum?” ?ntreb? Titanul ?ntr-un final.

  ?Nimic. Doar c? m? mir?.”

  ?Ce anume?”

  ?C? ai decis s? nu spui acea poveste. Cand mai mereu m? ba?i la cap s-o mai spui odat?.”

  ?Eu?” ?ntreb? Dike razand.

  ?Da, tu!” ?i Island se urni iar din loc. Dar, dup? ca?iva zeci de metri urca?i, se opri iar brusc. ?i, dup? ce ?ntoarse spatele varfului muntelui, se a?ez? pe iarb? ?i privi zarea. ??i totu?i, nu-s eu ?mpotriv? s-o mai aud odat?.”

  Dike zambi. Apoi, a?ezandu-se ?i el pe iarb? al?turi de Island, privi ?i el dep?rtarea. ?De ce totu?i e?ti curios s-o auzi ?nc? odat?? Acea poveste veche m? refer. Doar o ?tii cap coad? deja.”

  Island privi la Dike. Era ?ns? o privire a unui bun prieten c?tre un altul, pe care-l iubea ?i aprecia nespus pentru ceea ce era ?i nu pentru ceea ce-i d?duse odat?. ?i, abia ?ntr-un tarziu, spuse, ?Pentru c? pove?tile m? fac s? m? simt din nou tan?r. Anume cele spuse de tine despre cand ai venit pe p?mant.”

  ?Nici nu erai n?scut atunci,” ?i spuse Dike razand.

  ?Erai tu. Asta mi-i de ajuns. A?a c? nu mai t?r?g?na atata ?i ?ncepe a spune povestea ceea odat?.” Dar, cand Dike izbucni ?n ras copil?resc, la fel f?cu ?i Island. Apoi, cu veselia ?n suflet, privir? iar??i dep?rtarea. ?i le p?ru ea atat de luminoas? ?n acele clipe. Dar aceea?i dep?rtare ?i a ei frumuse?e ?l f?cu pe Dike s? se simt? iar melancolic de se urc? el pe aripile vantului ?i se ?ntoarse mult ?n timp.

  ***

  CU ZECE MII DE ANI ?N URM?

  Era o superb? diminea?? de var? cand Dike, pe pernele moi ale lui Palar, care-l cobor? din Cosmos pe p?mant, p??i pentru prima dat? pe creasta Muntelui Fricii. Dar, dup? ce cobor? din carca norului, Dike nu deschise ochii. El doar r?mase a?a, cu fa?a spre zarea ?ndep?rtat?, ?i inspirand adanc al muntelui parfum.

  Mai era ?ns? un motiv pentru care Dike nu deschise dintr-o dat? ochii. Se datora contrastului de lumini, c?ci cea Cosmic? ?i cea lumeasc? str?lucesc ?n mod diferit. ?i, chiar dac? nu v?zuse ?nc? cum arat? lumea, Dike prefera s? mai stea o vreme cu ochii ?nchi?i ca s?-?i ?ntip?reasc? bine ?n minte imaginea Cosmic?, cea pe care o v?zuse ?nainte s? urce ?n carca lui Palar, ?i asta din cauza c? se temea c-o s? uite vreodat? cum arat? str?lucirea Universului.

  ?n cele din urm? ?ns?, cand ?l sim?i pe Palar fo?nind u?or din poalele ve?mantului s?u ca s? urce la aceea?i ?n?l?ime cu Titanul, Dike deschise ochii. ?i zambi. ?E atat de frumoas? zarea,” rosti el abia auzit.

  Palar, mirat, privi mai ?ntai la Titan. Apoi se uit? ?i el la zare. Lui ?ns? i se p?rea atat de obi?nuit?. La fel ca ?i soarele care sc?p?rase deja de dou? suli?e pe cer. ?i, cum nu putea el ?n?elege ce-l putuse uimi atata pe Dike, se sim?i ?ncurcat.

  Dar, ?n clipa ?n care-?i aduse aminte c? se desp?r?ea ?ntr-un final de Titan, culoarea cenu?ie a trupului lui se schimb? brusc ?n vine?ie, ?n timp ce mici fulgere se vedeau ?mpungandu-l pe ici pe colo. De asemenea se sim?ea ?i un puternic miros de ploaie ?n jur, de?i cerul continua senin. Probabil de aceea ?i-l privi Dike ?ntr-un final, ?ncruntandu-se copil?re?te, ?i-i spuse, ?Nici s? nu-?i treac? prin cap s? dezlegi baierele sacului cu ploi ?n aceste momente, Palar. Nu acum cand e atat de frumos aici. ?i… nu cred c? cineva o s? aprecieze de-o s? ?neci aceste superbe ?ntinsuri ?n lacrimi.” Dar, de?i cuvintele Titanului sunar? a repro?, ?tia Palar c? nu-i a?a ?i c? aceea era modalitatea lui Dike de-a glumi uneori.

  De aceea ?i spuse apoi cu glas de tunet, ?Facem cum spui tu, Titane!” Apoi, dup? ce ascunse fulgerele celea micu?e ?n trupul lui ce?os, f?cu s?-i apar? iar acei ochi vine?ii pe trupul cenu?iu, ?n timp ce buzele sale, din doi mici nori albi, se strambar? ni?el, copil?re?te. Chiar ?i a?a se mai sim?ea acea boare de aer ?nc?rcat cu ploaie de mai ?nainte.

  ?i, privindu-l ?nc? ?int? pe Palar, Dike ?l ?ntreb?, ?De ce totu?i simt c? e?ti trist, m?rite Palar?”

  ?Pentru c? a?a ?i e, Titane Dike. Sunt trist eu, c?ci n-o s? te mai v?d zilnic a?a cum m? obi?nuisem. ?i c? a trebuit s? la?i imensitatea cosmic? ?i superba lui lumin? de stele ca s? vii aici, pe p?mant.”

  Titanul zambi. ?Ei, ?i asta e motiv de sup?rare? Din cate ?tiu p?mantul nu-i locul unde ne sp?l?m p?catele, ci un alt col? de rai. Prin urmare ?i aici se poate tr?i bine la fel ca ?i ?n cer. De altfel, de cum am p??it pe acest munte, nu-? de ce am senza?ia c-am ajuns acas?. O fi din cauza acestor superbe locuri?”

  Fu randul lui Palar s? schi?eze un zambet. ?De altfel, Maestre, s? ?tii c? aceste locuri nu-s la fel de superbe ca restul p?mantului. ?i crede-m?, ?tiu ce zic, c?ci am colindat acest p?mant ?n lung ?i-n lat de multe mii de ani. De aceea ?i pot spune cu certitudine c? Mama P?mant a f?cut cu adev?rat o treab? bun? cu acest col? de rai.”

  Dike, privindu-l cu mare aten?ie, v?zu o ciudat? sclipire ?n ochii norului. Era ?ns? o sclipire copil?reasc?, din aceea pe care o au copiii ?n ochi atunci cand au v?zut ceva cu adev?rat de mare interes. Sau cand ?i-au adus aminte vreo ?otie bun? pe care au f?cut-o. De aceea ?i-l ?ntreb? el pe nor dintr-o dat?, ??i totu?i, Palar, ce ?i se pare ?ie cel mai frumos pe acest p?mant?”

  ?Totul!” Spuse Palar f?r? s? se gandeasc? prea mult la r?spuns. Ba chiar acea str?lucire din ochi fu v?zut? ?i mai intens.

  ?Sunt sigur c? trebuie s? fie ceva ?n concret,” insist? Dike.

  ?Ba nu, maestre, chiar c? iubesc acest p?mant pe care-l v?d zi de zi de milenii. ?i, chiar de uneori ?mi pare obi?nuit ?i banal, sunt ?i lucruri care m? fascineaz? de fiecare dat?. ?n special acele superbe p?duri verzi prin care se plimb? alene ur?ii sau fug ?n grab? lupii, vulpile, cerbii ?i alte soiuri de animale. Apoi ador campiile: cele vaste ?i acoperite ?n totalitate de-o hain? verde, cu flori multicolore ?i iepura?i care mai de care, ce fug s? se ascund? ?n vizuin? de imediat ce au sim?it uliul ?n ?nalturi. ?i… n-ai cum s? nu-i adori, mai ales cand vezi cum ??i mi?c? codi?ele pufoase dintr-o parte ?ntr-alta ?n timp ce ?op?iesc pe ale lor patru l?bu?e la fel de pufoase. Dar, chiar ?i a?a, un lucru m? uime?te cel mai mult de fiecare dat?: parfumul florilor multicolore, acel parfum ce-mi gadil? de fiecare dat? n?rile cand ajunge la mine.”

  Dike surase ?trengar, ?Eh, m?i Palare, uneori pove?tile tale sunt prea departe de adev?r.” De aceea ?i-l privi norul ?ncurcat. ?Hai c? mai ?n?eleg c? vezi frumuse?ea p?mantului datorit? ochiului t?u ager. Dar mirosurile?” ?i Titanul privi ?int? ?n ochii lui Palar.

  Norul ?ns? p?ru s? se supere c? nu era crezut. Apoi, stramband u?or din nas, spuse, ?S? ?tii, maestre, c? totu?i spun adev?rul. Cum simt mirosurile? Ei bine… prin pic?turile de rou? ridicate la cer de razele de soare. ?i s? ?tii c? ?ntr-adev?r e pl?cut s? sim?i cum acele pic?turi pocnesc odat? ajunse sus ?i ?mpart magia p?mantului ?i cu cei de sus.”

  ?Nu, fie pe a ta,” se l?s? Titanul p?guba?. ?Dac? zici tu c? sim?i mirosurile, a?a s? fie. Dar… sunt tare curios de-un lucru: care loc anume de pe acest p?mant ?i-i cel mai drag?”

  ?Acest munte ?i a lui sfant? comoar?,” spuse Palar nostalgic. ??i… ador pur ?i simplu s?-i ascult ?n t?cere respira?ia ?i dulcele ?oapte, cele care m? p?trund pan? ?n str?funduri ?i m? fac s? tremur u?or din toate m?dularele mele de cea??. Ceva ce m? face s?-mi doresc s? petrec din ce ?n ce mai mult timp aici.”

  ?De parc? ai petrece pu?in timp ?n carca lui,” auzir? ei vocea juc?u?? a Gaeiei. Astfel, privind ?n zare, o v?zur? venind spre ei, p??ind descul?? prin firele de iarb?. ?i era atat de frumoas? Titanida ?n acea diminea??, cu p?rul ei b?lai l?sat s?-i curg? liber ?n valuri blonde pe spate, cu flori prinse ici ?i colo prin al ei p?r, flori multicolore ce f?ceau ai ei ochi verzi s? par? asemeni smaraldelor maestru ?lefuite de magia vantului. ?De altfel s? ?tii c? anume din cauza ta acest munte e mai mereu ple?uv, pentru c? tu nu la?i soarele s?-l ?nc?lzeasc?. Iaca ?i firele de iarb? nu cresc pe tot locul.”

  La gluma Titanidei, Dike zambi. Palar ?ns? se ?ncrunt? u?or, c?ci, chiar dac? o adora pur ?i simplu pe Gaea, ura uneori cand glumea astfel cu el. Mai mult decat atat ?ns? se stramb? s? vad? acel vultur ple?uv, pe al c?rui spate ajunse Gaea pe munte ?n acea zi, plutind u?or deasupra acelei creste, l?sandu-se dus pe aripi de vant.

  ??i tu nu e?ti mai breaz, Titane,” i se adres? Gaea lui Dike. ?Ai venit pe t?cute pe acest munte ?i nici m?car nu mai anun?at c? sose?ti azi. Te a?teptam ?n alt? zi.”

  Dike ?ns? surase. ?Ce mai conteaz? cand vine musafirul?! Important e s?-l prime?ti cu c?ldur?. ?n rest… nu conteaz? ce pui pe mas?.”

  Gaea stramb? din nas: avea dreptate Titanul. De altfel era ?i ?n?elept, n-avea ce s? spun? despre asta, c?ci, de?i vruse ea s? se prefac? sup?rat? c? n-o vestise despre a lui sosire, nu-?i putea totu?i ascunde fericirea c? Dike era ?n sfar?it pe p?mant, c?ci ?tia prea bine cat de ?n?elept era Titanul ?i c? va putea conta pe ajutorul lui atunci cand va avea nevoie.

  Dar, ?n clipa ?n care vulturul zvacni ?n aer ?i-?i deschise larg aripile, cei trei privir? ?int? al lui zbor lin deasupra muntelui. ?i chiar c? era ciudat acel zbor: atat de lin ?i atat de sigur, c?ci acel munte era f?r? doar ?i poate un bun prieten.

  ??i ai dreptate, Titane, s? crezi c? Muntele Fricii ?i este prieten acestui vultur,” spuse Gaea, luandu-l prin surprindere pe Dike, c?ci el nu se a?teptase c? ea ?i va citi gandurile. ?De altfel nu-i deloc de mirare c? acest vultur, al c?rui nume e Argol, s? se ?mprieteneasc? anume cu acest b?tran uria?, c?ci ?i el, ca ?i acest munte, e primul: primul care a coborat din ?nalturi ?i vegheaz? ast?zi deasupra Muntelui Fricii.”

  ?Poate ?i ai dreptate. Simt totu?i c? a lui prezen?? aici se datoreaz? nu ?ie,” spuse Dike.

  ??i ai dreptate. ?nc? odat?, c?ci Argol este de fapt vulturul lui Cronus. Ai lui ochi pe acest P?mant de altfel. Chiar ?i a?a, chiar ?i dac? este ?n slujba lui Cronus, Argol e diferit de el, c?ci el iube?te p?mantul ?i ale lui ?ntinsuri. ?i, chiar dac? poate fi numit f?r? team? regele mun?ilor, el nu tinde spre asta. El doar se bucur? s? survoleze zarea ?n dulcea s?rutare a dimine?ii,” ?i Gaea zambi privind la Argol.

  Privi ?ns? Titanida spre Palar, oarecum mirat?, cand un tunet str?b?tu cerul. Norul ?ns? devenise iar vine?iu ?i iar??i acele mici fulgere ?i str?b?teau trupul: era oarecum sup?rat. Probabil de aceea ?i morm?i ?ntr-un final, ?Ce iube?te vulturul ?sta mai mult decat s?rutarea dimine?ii e s? se apropie prea mult de mine. ?i s?-mi gadile ?i n?rile desigur cand ?mi odihnesc ?i eu ni?el trupul pe aceste creste.” Dar, de?i Palar era ?afnos, p?rea mai degrab? un copil mare ?i alintat c?ruia i se luase juc?ria preferat?. De aceea ?i zambir? cei doi Titani, schimband priviri: erau ei la curent cu rivalitatea copil?reasc? dintre Palar ?i Argol. La fel ?tiau una cate una toat? glumele pe care ?i le f?cuser? unul altuia. Chiar ?i a?a erau ei siguri c?, ?n caz de nevoie, norul ?i vulturul se vor ap?ra cu ghearele ?i cu din?ii, c?ci ei se considerau pan? la urm? fra?i de sange.

  ?ntr-un final, cand soarele se ascunse dup? o pacl? de nori, Palar se ?ncrunt? cu adev?rat. ?i era sup?rat. De aceea ?i ?uier? printre din?i, ?Iar eu acum m? retrag, c?ci, l?sa?i de capul lor, ceilal?i nori ??i fac deja de cap. Acu? ?ns? ?i ?nv?? eu minte.” Dup? care Palar se ridic? ?n aer, mai sus ?i mai sus, spre cer.

  Nu plec? ?ns? singur, ci al?turi de Argol, c?ci vulturul zvacni ?i el brusc ?n aer ?i, ?n dreapta lui Palar, p?ru s?-l ?nso?easc?. De aceea ?i zambi Dike, murmurand, ??i mai zicea c?-l sup?r? Argol cand zboar? prea aproape de el. Eu ?ns? ?l simt fericit.”

  ??i ai aici dreptate. Spune el c? i-i nesuferit vulturul, dar f?r? el nu poate tr?i fericit. De altfel… e timpul s? plec?m ?i noi, Titane, c?ci avem un drum lung spre P?durea Rophion, acolo unde ?i-ai ales loc de cas?.” Apoi, f?r? s? a?tepte r?spunsul lui Dike, Gaea ?i ?ntoarse spatele ?i se ?ntoarse pe acela?i drum pe care venise spre Titan. Doar c?, de data aceea, prin locul prin care trecea, florile ?nfloreau mai frumos, iarba p?rea mai verde, iar muntele, acoperit de un palc de nori albi, p?rea un mo?negel garbovit ?i albit de ani, dar totu?i ?n?elept ?i atat de iubit de lume.

  ***

  PREZENT

  Privind ?n dep?rtare, la el ?nsu?i, cel din trecut, care numai ce p??ise pentru prima oar? pe acel munte, Dike zambi cu nostalgie. Iar al lui zambet fu v?zut ?i de Island, care st?tea ?nc? a?ezat pe iarb?, ?n stanga Titanului, pandindu-l oarecum cu coada ochiului. Numai c? acel zambet nu fu doar din nostalgie, ci ?i s? vad? c? chiar ?i dup? milenii de tr?it pe acest p?mant Dike ??i p?stra ?nc? inima curat? ?i putea iubi natura a?a cum era ea.

  Apoi, f?r? s? mai spun? nimic, Island se ridic? ?n picioare. ?i, la pas lent, porni la vale, spre vest, acolo unde era ?i barlogul lui Coallar.

  Dike ?ns? mai st?tu a?ezat o vreme. ?i, ?n timp ce privea zarea ro?ietic?, cea care vestea apusul, zambi. Apoi, v?zand c? Island era deja departe, se ridic? ?i el ?i porni la pas lent ?n urma bunului s?u prieten. ?i era cu adev?rat nostalgic, a?a cum doar acel munte ?l putea face s? se simt? ori de cate ori trecea prin acele locuri pe care pur ?i simplu le adora.

  ***

  Lovind cu putere ?nspre Mayar, care se n?pustise asupra lui cu toat? hot?rarea, Ahi trimise un val de energie neagr? asupra ei. Astfel, lovind-o ?n plin, o f?cu s? se rostogoleasc? ca?iva metri de lang? el. Numai c?, v?zand-o ?nc? stand culcat? ?i nu ?n picioare cum ar fi vrut el, Ahi stramb? din nas. Avea ?i de ce s? fie nemul?umit, c?ci chiar ?i dup? ata?ia ani de antrenamente, Mayar ceda u?or ?n fa?a magiei lui.

  Magul ?ns? era hot?rat s? nu renun?e. De aceea ?i-i strig? ?ntr-un final, ??nceteaz? s? te mai proste?ti atata ?i scoal?! ?tii c? ur?sc leno?ii!”

  Mayar, scra?nind din din?i, se ridic? ?n cele din urme ?n patru labe. Apoi privi furioas? la al ei mentor, c?ci chiar ura cand folosea el astfel de trucuri ieftine doar ca s-o vad? ?n genunchi ?n fa?a lui. De aceea ?i-i spuse furioas? ?ntr-un final, ?Iar ce ur?sc eu e cand n-ai deloc mil?. Puteai s?-mi dai m?car timp s? respir. Pan? la urm? abia m-am ?ntors ?i aveam nevoie de odihn? nu de antrenamente.”

  ?Nimeni nu te-a trimis unde ai fost,” ?i spuse Ahi furios. ?i chiar c? era furios, c?ci Mayar plecase f?r? s? spun? nim?nui ?n P?durea Tenebre. Mai mult decat atat, Ahi era nemul?umit c? fata se plimbase singur? prin acea p?dure ?i c? putuse s?-i cad? victim? lui Tenebre, care mereu c?uta s? fure puterea altora, iar fata era o surs? important? de putere. ?i, chiar dac? ??i iubea mama, Ahi nu voia ca ea s? fie aproape de Mayar. ?n special nu voia ca Coallar s? ?tie de fat?. De aceea ?i-o ?inea mereu departe de acele locuri ?i mai mult de P?durea Tenebre, ?n care Mayar avea interzis s? intre.

  ?i decise Ahi asta la cateva luni dup? ce Mayar ?i vulpile ro?ii ajunser? pe munte. De ce? Simplu: ?ncepuse ?n timp s? simt? ceva ciudat, ceva ce nicicand nu se crezuse ?n stare s? simt?. Era dragostea de tat? care luase na?tere ?n sufletul lui. ?i, chiar dac? era ceva total nea?teptat pentru Mag, ceva care el ?n?elese c?-l putea face slab, decise s? nu alunge acel sentiment, ci s?-l ?nt?reasc?. La fel se hot?r? s? fortifice rela?ia dintre el ?i Mayar. Din aceast? cauz? ?i-i deveni mentor. Mai ales cand v?zu c? fata de?inea o imens? putere, pe care ?nc? n-o descoperise, dar care-l putea ajuta ?i pe el de era necesar.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand Mayar se ridic? de jos ?i se n?pusti asupra lui, Ahi ??i veni ?n fire ?i alung? umbrele trecutului din a sa minte. Astfel, rotindu-se u?or pe c?lcaie, se feri din calea ei, iar Mayar trecu la doar ca?iva centimetri de el f?r? s?-l poat? r?ni. Ba chiar, din cauza avantului pe care ?i-l luase, se v?zu iar nevoit? s? se rostogoleasc? pe p?mant cand nu-?i putuse men?ine echilibrul.

  Mult ?ns? Mayar nu st?tu pe p?mant de data aceea. Ba chiar nu scoase niciun sunet. Ea doar se ridic? brusc ?n picioare ?i a?tept?, privind atent la Ahi, care avea ochii ?nchi?i ?n acele clipe ?i p?rea s? n-o observe. De aceea ?i surase. Dup? care, formand o mic? sfer? neagr? ?n man?, Mayar o transform? ?n sabie. Apoi, cu pa?i furi?a?i, se ?ndrept? spre Ahi cu gand s?-l loveasc? cand el se a?tepta cel mai pu?in.

  Numai c?, atunci cand lovi ?nspre Ahi, lama sabiei se lovi de-un perete transparent, care cr?p? brusc, colorandu-se ?n negru dup? aceea. Dar, din cauza impactului, nu doar sabia fu aruncat? cat colo, ci ?i Mayar. ?i de data aceea fata sim?i lovitura a naibii de bine.

  De aceea ?i oft? Mayar, ?n?elegand c? iar pierduse. Doar c?, ?nchizand ochii, comise o gre?eal?. Una pe care de altfel o ?n?elese cat de curand, cand sim?i lama propriei s?bii pe care o formase atingandu-i gatul. Chiar ?i a?a deschise ochii cu grij? ?i privi la Ahi. Acela st?tea ?n acela?i loc ?i doar puterea lui controla sabia. De aceea ?i surase Mayar, murmurand un, ?La? ca ?ntotdeauna.”

  ?La?? De ce la??” Spuse Ahi sigur pe sine. ?N-am f?cut decat s?-mi ap?r pielea.”

  ?Folosindu-te de trucuri ieftine?”

  Unauthorized duplication: this tale has been taken without consent. Report sightings.

  ?La fel ai f?cut ?i tu. M-ai atacat cand eram cu ochii ?nchi?i, iar asta se consider? tr?dare.”

  ?Eu o numesc mai simplu: tactic? de lupt? ?i dezarmarea inamicului,” spuse Mayar cu ?iretenie. Apoi, cu mare grij?, se ridic? de jos. ??i ?inea ?ns? privirea a?intit? asupra s?biei. ?i, odat? fiind ea ?n picioare, ??i privi iar mentorul, care avea deja ochii deschi?i. De aceea ?i zambi ea ciudat ?i ridic? mainile semn c? se preda.

  Ahi ?ns? nu se l?s? ?n?elat, c?ci ?tia prea bine ce-i poate pielea lui Mayar. Mai ales c? observ? c? col?ul buzelor ei era u?or ridicat, semn c? minte ?n timp ce-l privea cu acei ochi nevinova?i, dar ?ire?i. ?i, zambind ?i el la fel de ?iret, ?i spuse, ?Nu te dai tu b?tut? atat de u?or, nu?”

  ?Ba din contr?,” spuse Mayar, ?am cedat deja. Nu vezi? Am mainile ridicate.”

  ?Asta nu-i totu?i semn c? te predai,” spuse Ahi. Apoi, pocnind din degete, f?cu acel perete fumuriu ce-l ?nconjura ?i proteja ?n acela?i timp s? dispar?. Dup? care f?cu un pas spre Mayar, for?and-o s? dea ?i ea unul ?n spate. Sabia ?ns? se mi?c? odat? cu ea. Chiar ?i a?a Mayar nu se temu, ci ?ncepu a p??i ?n lateral, for?andu-l ?i pe Ahi s? mearg? cumva ?n cerc. Dar… continuau s? se spioneze unul pe cel?lalt cu mare aten?ie, f?r? s? piard? din ochi niciun detaliu: mi?care, respira?ie, clipit din ochi sau chiar zambet.

  Numai c?, de?i Mayar p?rea s? ac?ioneze ca de obicei cand nimerea ?n astfel de situa?ii, lui Ahi ?i p?ru stranie acea sclipire din ochii ei. De aceea se ?ncrunt?, ?ncercand s? ?n?eleag? ce ?mecherie o s? foloseasc? ea de data aceea. Dar, cand sabia cr?p? brusc ?i apoi se rupse ?n dou? c?zand cu zgomot la p?mant, Magul s?ri ?n l?turi la timp, c?ci acele dou? buc??i de sabie fur? cat de curand aruncate spre el. Apoi, dup? ce se asigur? c? sabia ceea rupt? n-o s?-l r?neasc?, privi la Mayar ?i abia atunci observ? acel mic fir ro?u, de foc, ce-i ie?ea din palm? ?i pe care Mayar ?l folosise s? fac? sabia s? cedeze.

  ?Inteligent,” spuse el ?ntr-un final. ?Trebuie s? recunosc.”

  ?Iar eu trebuie s? recunosc c? nu ?i-ai pierdut ?i agerimea odat? cu anii,” spuse Mayar surazand viclean, ?n timp ce se dezmor?ea. ?De altfel e ceva straniu s? fii atat de hot?rat cand ai tr?it deja atata timp cat a tr?it lumea.”

  Ahi c?sc? dulce, ?Nu ?n?eleg de ce te mir? totu?i. Hatrenia e mo?tenire de familie de altfel. Sau ai uitat deja al cui fiu sunt?”

  ?Nea. A?a ceva nu se uit?. Cel pu?in nu atat de u?or,” spuse Mayar ?n timp ce-?i lega ?nururile manecilor. Apoi lu? o pozi?ie de atac, semn c? Ahi reu?ise s-o calce pe coad? ?i cea care avea de gand s?-l ?nve?e minte ?n ziua aceea era ea. Dar, din cauza c? era prea concentrat? pe Ahi, nu se putu controla. ?i, f?r? s? vrea, lu? chipul Samayei.

  De aceea ?i ?uier? Ahi printre din?i, ?nfuriat, ?Te-ai ?ntalnit cu fiica Rophionilor azi.”

  ?Da,” r?spunse fata calm?. ?Am v?zut-o ?n P?durea Tenebre.” Drept pedeaps? ?ns? fu nevoit? s? se apere cu fl?c?ri de acea minge de foc aruncat? de Ahi ?nspre ea. Dar, de?i ?i reu?i s? ?in? piept primului atac, urmar? ?i altele, c?ci Ahi era cu adev?rat ?nfuriat.

  De altfel ?i striga la ea ?n timp ce arunca minge dup? minge spre ea, ??i-am spus de atatea ori s? evi?i acea p?dure, Mayar. N-ascul?i ?ns? niciodat?. De ce? Mai mult decat atat: cand vei ?nceta s? te compor?i atat de incon?tient?”

  Mayar, reu?ind ?n cele din urm? s? formeze acela?i perete protector pe care-l folosise ?i Ahi mai ?nainte, ?l privi furioas? ?i-i spuse ?i ea, ?Nu ?n?eleg de ce reac?ionezi astfel. M-am ?ntors vie ?i nev?t?mat?, nu?”

  ?Dar puteai s? nu te mai ?ntorci, incon?tiento!” ?i, spre marea ei uimire, peretele de protec?ie cr?p?, iar ea v?zu cu stupoare mai multe s?bii aliniate ?n fa?a lui Ahi, ?n timp ce acela scotea fum prin tot corpul, semn c? era al naibii de furios.

  Nepl?cuta uimire de pe fa?a lui Mayar dur? ?ns? doar cateva clipe. Dup? care, ?n?elegand c?-i absolut necesar s? se apere, ??i ?ncle?t? degetele ?i le pocni apoi u?or. Mai apoi ??i dezmor?i ?i gatul, ?n?elegand prea bine pentru ce ap?ruser? acele s?bii acolo: Ahi voia s-o pedepseasc? pentru a ei neascultare. Chiar ?i a?a Mayar n-avea de gand s? suporte consecin?ele acelei ??ndr?zneli” de-a vizita barlogul lui Coallar, nu f?r? lupt?.

  ?i, ?n?elegand c? cu mainile goale n-o s? poat? face fa?? s?biilor, Mayar f?cu s?-i apar? ?n maini un b?? lung ?i noduros. Apoi, apucandu-l cu ambele maini, ?l puse pe umeri, ??i ?ndrept? spatele ?i ?ncepu iar a merge ?n cerc. P?str? ?ns? o distan?? rezonabil? de Ahi.

  Magul ?ns?, de?i ar fi putut s? nu-i dea timp s? se preg?teasc?, st?tuse locului. Ba chiar nici s?biile nu se mi?car? din locul lor. Dar, cand Mayar era ?n spatele lui, o cea?? dens? ?i ?nconjur? de pretutindeni, ascunzandu-l pe Ahi de ochii ei.

  Asta ?ns? n-o sperie defel pe Mayar. Ea doar c?sc? dulce, oprit? locului, ?i a?tept?. V?zand ?ns? c? nimic nu se ?ntampla, ?ntreb? cu ironie, ??i totu?i, ce urmeaz??”

  ?Simplu,” auzi ea glasul lui Ahi din fa?a ei. ?i, pentru o clip? doar, cand cea?a din fa?a lui se r?ri pentru scurt? vreme, ?i v?zu ochii sc?p?rand, semn c? furia lui nu trecuse deloc. ?Vreau s?-mi spui din ce cauz? continui s? intri ?n p?durea ceea de?i eu ?i-am interzis s? faci asta.”

  Mayar stramb? din nas, ?Iar eu vreau s? aflu de ce mereu ac?ionezi ca un mo? ?afnos cand fac asta. Dar, cum ?tiu c? n-o s?-mi r?spunzi la ?ntrebarea asta, o s?-?i r?spund eu la ?ntrebarea ta. Motivul? Ei bine, nu-l ?tiu, ok? La fel nu ?tiu de ce tot caut s? ajung ?n p?durea ceea. Dar chiar ?i a?a n-o s? ?ncetez s? merg acolo pan? nu aflu ce m? tot atrage la acea p?dure.”

  ?Atunci… zi-mi ce te tot atrage la acel loc.”

  ?Nu-i ceva ce m? atrage la acea p?dure, ci ceva care m? tot cheam? acolo. Sunt vise. Dar, de?i le v?d mereu, nu ?n?eleg al lor mesaj.”

  ?Vise? Ce fel de vise?”

  ?Despre un diamant. Unul negru. Complet negru, de parc? ar fi acoperit cu smoal?. ?i nu-l v?d doar rotindu-se ?n fa?a ochilor sau undeva pe mas?. ?l v?d chiar ?n fa?a unei grote p?zite de un mistre? s?lbatic. Grota lui Coallar de altfel, pe care l-am v?zut azi. ?i pe a ta m?mic? tot. A intrat ?n grot? cand eram acolo. ?i era cu adev?rat furioas? c? n-a putut pune mana pe fiica Rophionilor. Zicea c? din cauza asta nu-l poate elibera pe un anumit Mannar. De asemenea au vorbit despre Eris ?i c? e necesar s-o tr?deze. Doar c?, din toate ce am auzit, n-am putu ?n?elege un lucru: cine-i totu?i acel Mannar.”

  ?Fratele meu!” R?spunse Ahi moroc?nos. Din aceast? cauz? ?i-l privi Mayar ?int?. De v?zut ?ns? nu-l putu vedea din cauza ce?ii. Chiar ?i a?a sim?i ceva straniu la el, de parc? ar fi fost un copil neprotejat ce se temea.

  ?i avea dreptate Mayar gandind astfel, c?ci Ahi fusese mereu nevoit s? se apere de Mannar de cand acela crescuse ?i prinsese la puteri. La fel fusese nevoit s? lupte cu Island. Dar, de?i se urau ei, acea ur? nu era proprie, ci alimentat? mereu de Coallar, care-i punea s? lupte, chipurile ca s?-i fac? mai puternici, cand de fapt voia doar s?-l antreneze pe Mannar, pe care-l iubea ca pe ochii din cap.

  Acele chinuri ?ns? se terminar? atunci cand Mannar disp?ruse. Dar, de?i se ?ntrebase mereu unde disp?ruse al s?u frate, Ahi nu-l c?ut? nicicand. Ba chiar r?sufl? u?urat c? nu mai era nevoit s? lupte cu el. De asemenea fu l?sat ?i de Coallar ?n pace, care nu mai sim?ea necesitatea s?-?i vad? fiii luptand odat? ce Mannar, fiul s?u iubit, nu mai era prin preajm?.

  Dar, dup? ce aflase de la Inmar c? Mannar era controlat de Eris prin acel diamant negru ce i-l prinsese pe frunte ?i mai ales aflase c? din cauza lui Mayar ar?ta ca Samaya, Ahi ?ncepu s?-l urasc? pentru asta. La fel ura c? al s?u sange era iar??i nevoit s? lupte pentru a satisface ambi?iile cuiva. De aceea probabil ?i ?ncepuse s? ?in? atat de mult la Mayar: pentru c? ?i amintea de sine ?i cat de neprotejat fusese ?n trecut. Dar, de?i se chinuise ani de zile s-o fac? s? fie puternic? ?i independent?, nu-i reu?ea ?i pace, iar asta Ahi considera a fi un e?ec personal.

  Mai mult decat atat: Ahi se ura pentru faptul c? nu putea s-o fac? pe Mayar s? fie mai puternic? decat fiicele lui Boor sau Samaya, care reu?iser? deja s?-?i controleze puterile ?i se puteau ap?ra singure. De aceea ?i ajunse Ahi s? le urasc? ?i pe ele ?i-?i dorea s? se r?zbune cu orice pre?. Problema era c? nu ?tia cum.

  Atacul nea?teptat al lui Mayar ?ns?, cand ea lovi aerul din fa?a lui ?i f?cu s? z?ng?ne metalul s?biilor, ?l trezi din reverie. Chiar ?i a?a el nu se mi?c? din locul s?u. Doar privi cu coada ochiului la mi?c?rile haotice ale lui Mayar, care lovea ici ?i colo golul aerului.

  ?ntr-un final, plictisit de acea joac?, pozi?ion? acele s?bii vertical, ?ntre el ?i Mayar. Asta o f?cu pe fat? s? simt? c? ceva e ?n neregul?. De aceea ?i-?i ?ncet? mi?c?rile haotice ?i ?nchise ochii. Astfel, ajuns? ?ntr-un loc ?ntunecat. Chiar ?i a?a Mayar v?zu clar pozi?ia s?biilor, c?ci acelea erau ?n acele clipe v?zute de ea ca s?bii de foc. Apoi, folosindu-?i puterea, Mayar f?cu s? se deschid? pleoapa ochiului ei interior, sc?ldand astfel acel loc ?ntr-o nuan?? galben-verzuie.

  Deveni ?ns? atent? cand auzi glasul lui Ahi, ?Trage aer ?n piept ?i a?teapt?. Nu te gr?bi, c?ci de fiecare dat? cand te gr?be?ti dai gre?. La fel, ?n timp ce a?tep?i, gande?te-te la cum trebuie s? te mi?ti. ?i strange acel b?? cu putere doar de-un cap?t nu de ambele. Asta e pozi?ia corect? de atac, c?ci nu te sim?i atat de ?ncordat. ?i, cand o s? fii relaxat?, o s? po?i sim?i ?i vibra?iile vidului care te ?nconjoar?. La fel o s?-i sim?i puterea ?i-o s-o po?i folosi pentru atac ?i nu ?mpotriva ta.”

  ?Dac? zici,” bomb?ni fata ironic. ?i avea de ce s? fie sup?rat?, c?ci ea cu adev?rat ura acele antrenamente dure. Le ura, chiar ?i dac? ?tia c? datorit? lor devenea mai puternic?. Dar, de?i f?cu a?a cum ?i ceruse Ahi, nu-i reu?i s? simt? nici puterea vidului ?i nici s?-l foloseasc? pentru ea. Doar sim?i o stranie pulsa?ie ?n jurul ei ?i atat. Mai ales se ?ncrunt? cand v?zu c? acea culoare ro?u-g?lbuie pe care o transmitea ?n jur nu se contopea deloc cu cea neagr? a vidului. De asta ?i ?uier? ?ntr-un final ?nfuriat? printre din?i, ??i totu?i nu func?ioneaz?, Ahi. Nu cu natura noastr? diavoleasc?. De ce? Simplu: pentru c? aerul e controlat de Gaea, iar ea e cu siguran?? ?mpotriva noastr?. Iaca ?i nu ne reu?e?te.”

  ?Ba nu-?i reu?e?te pentru c? nu gande?ti deloc,” ?i strig? Ahi ?nfuriat. ?Ca s? reu?e?ti trebuie s? ?nve?i s?-?i camuflezi atat puterea, cat ?i inten?iile, nu s? le ar??i ?n mod deschis. De ce sunt atat de sigur? Pentru c? simt c? iar magia ta are culoarea focului ?n acest moment. Sau a ochiului celuia demonic pe care l-ai pozi?ionat ?n spatele s?biilor. Galben-ro?ietic, am dreptate?”

  Mayar stramb? iar nemul?umit? din nas, ?Cum ai aflat?”

  ?Simt, spre deosebire de tine. De aceea ?i-?i spun s?-?i folose?ti ?i creierul, nu doar energia. A?a c? ascult? ce-?i spun ?i pune ?n practic?.”

  ?Dac? zici!” Rosti Mayar oarecum ?n batjocur?. Dar, chiar dac? nu era ea sigur? c-o s? i se primeasc?, ??i fix? privirea asupra ochiului min?ii ?i-i trimise un curent de aer ro?u. Apoi ??i calm? ?ncet-?ncet respira?ia pan? acel aer deveni transparent. ?n acel moment ?ns? sim?i c?-i zvacne?te ceva ?n piept: uimirea, c?ci v?zu ?n sfar?it c? ochiul min?ii ei trimitea ?n jur o culoare de-un albastru str?veziu, ceva ce nu-i reu?ise nicicand mai ?nainte. Chiar ?i a?a nu spuse nimic ?i nici nu f?cu nimic straniu ca s? se dea de gol. Doar a?tept? pan? puterea ochiului min?ii deveni una cu cea a vidului. Abia atunci sim?i atat de clar pulsa?ii stranii pe piele, la fel cum v?zu unde-unde negre ?i albastre dansand ?n fa?a ochilor ei. Dar, cand ?n mijlocul acelor unde se v?zu o linie ro?ie, culoarea puterii ei, Mayar ??i spuse, ?S? fie totul chiar atat de u?or? Nu poate fi. Nu acum, dup? ata?ia ani de practic? dur?, dup? multe van?t?i pe piele, van?t?i care mi-au provocat de altfel mult? durere, c?ci acest ?afnos mag nu-i deloc milos de felul s?u ?i…”

  Tres?ri ?ns? auzind atat de clar vocea lui Ahi ?n capul ei, ?Asta e din cauza c? n-ai ascultat nicicand ?i te-ai ?nc?p??anat s? faci lucrurile a?a cum ??i trecea ?ie prin minte.” De aceea ?i stramb? Mayar din nas:

  ?Mai nou te ?ndeletnice?ti cu ascultarea gandurile altora?”

  ?Mereu am putut s? fac asta. Singura care n-a observat ai fost tu,” spuse ironic Ahi ?i s?biile controlate de el se n?pustir? asupra lui Mayar. Fata ?ns? sim?i a lor mi?care transmis? de vibra?iile aerului din jur. De aceea ?i s?ri ?n aer. ?i, rotindu-se, lovi cu putere s?biile, care, ?n contact cu aerul magic, se f?cur? ??nd?ri, c?zand cu zgomot la p?mant.

  Asta fu semnalul pentru Mayar s? se ?ntoarc? ?n lumea real?. Dar fu ?i mai mirat? s? vad? c? nu mai era cea?? ?n jurul lui Ahi. Asta ?ns? nu ?nsemna defel c? el renun?ase.

  ?l privi ?ns? mirat? cand el ?i spuse, ??i totu?i, chiar dac? nu crezi, tu e?ti de vin? pentru c? cea?a a disp?rut. Eu n-am f?cut nimic. ?i a disp?rut exact cand ai lovit s?biile. De altfel nu pot ?n?elege ?nc? cum ai f?cut asta. ?n?eleg ?ns? un lucru: c? de azi antrenamentele noastre vor fi mai dure ?i mai dese. Acum s? ne ?ntoarcem ?n tab?r?.”

  ?i, f?r? s? a?tepte r?spunsul ei, Ahi ?i ?ntoarse spatele ?i porni ?n susul muntelui. ?n urma lui ?ns? Mayar oft?, c?ci dac? Ahi spuse c? antrenamentele vor fi mai dure ?nsemna ?i c? va fi mereu cu ochii pe ea. Astfel pierdea orice ?ans? s? afle unde era acel Mannar. De asemenea trebuia s? lase pentru mai tarziu c?utarea celei pe care Coallar o numise ?copila lui Ahi,” cea pe care, dintr-un motiv anume ?i chiar dac? n-o cuno?tea, ajunse s-o urasc?. De parc? i-ar fi putut lua locul ?n caz c? ap?rea. Dar, ?n clipa ?n care observ? c? Ahi se oprise ?n loc ?i-o privea furios v?zand c? ea nu se mi?case din locul ?n care st?tuse pan? atunci, Mayar ?l urm? ?n cele din urm?, l?sand gandurile pentru mai tarziu.

  Dar, ?n timp ce plecau, ?i observ? pe Dike ?i pe Island la marginea p?durii. De aceea ?i-i spuse lui Ahi, telepatic, ?Se pare c? avem musafiri.”

  ??tiu,” ?i r?spunse sec Ahi, f?r? s? priveasc? ?n jur. ?Sunt acolo ?nc? ?nainte ca tu s? ie?i din p?dure. Dar… i-am l?sat ?n pace pentru c? nu-s dup? noi, ci dup? Coallar.”

  ?Am totu?i impresia c? ne urm?reau.”

  ?E ?i asta posibil. Pan? la urm?, la fel ca ?i mine, sunt curio?i s? afle ce progrese ai f?cut.”

  Din aceast? cauz? Mayar gr?bi pasul. ?i, ajungand ?n dreapta lui, ?l privi mirat?, ?Vrei s? spui c? ?i tu ai spionat-o pe fiica Rophionilor?”

  ??i nu doar pe ea. Pe fiicele lui Boor tot. De altfel de asta ?i-am intensificat antrenamentele, c?ci ele deja ??i pot controla puterile. Pe cand tu nu.”

  ?Mare scofal?,” bomb?ni Mayar deloc ?interesat?." Apoi m?ri pasul, ?ndreptandu-se spre tab?r?. Dar, chiar dac? nu voia s?-i lase pe al?ii s? ?tie despre asta, ea sim?ea destul de bine: ura fa?? de celelalte, care p?reau s? aib? totul atat de u?or ?n timp ce ei totul i se d?dea atat de greu.

  ***

  Ie?ind ?n sfar?it din ascunz?toarea lor, dup? ce Ahi ?i Mayar erau deja departe, Dike ?i Island privir? atent ?n urma lor. Dar, spre deosebire de Island, care era cumva preocupat, Dike p?rea lini?tit. De aceea ?i nu reac?ion? defel cand Island spuse, ?Chiar ?i dac? ?tiu c? acest copil e fiica lui Ahi mi se pare incredibil.”

  ?De ce?”

  ?Doar un sentiment. Ceva ce nu-mi d? pace s? respir liber. ?i, de?i mereu am ?tiut c? al meu frate poate avea mul?i copii, eram totu?i sigur c? nu-i iube?te pe niciunul. Acum ?ns? am impresia c? acest copil ?l schimb?. ?n ce sens… nu-?i pot spune. ?tiu ?ns? un lucru: c? acest copil a aflat deja despre Mannar ?i pumnale. De la Coallar pe care l-a vizitat azi. Era ?i Tenebre acolo. Doar c? ea n-a observat-o ?i asta mi se pare straniu.”

  ?Probabil pentru c? Coallar a protejat-o. O fi aflat c? Tenebre a aruncat acea vraj? asupra Samayei, c?utand pumnalele. Ceva ce ?tim c? el ??i dore?te demult.”

  ?Eu sunt totu?i mai tentat s? cred c? doar tata ?tia. Doar el a mers atunci la Iohar s? le ia, atunci cand tu ai dus fetele ?n Ora?ul Soarelui mai apoi.”

  Dike oft? trist. ??i nici nu ?tii cat de r?u ?mi pare c? nu l-am putut ?mpiedica pe Coallar s? afle despre ele atunci. Astfel i-a? fi putut proteja pe Iohar ?i Syana. La fel n-a? fi suferit atat de mult dup? moartea lor. Ceva cu care nu m? obi?nuiesc nici pan? ast?zi.”

  ?Ar trebui totu?i. Pan? la urm? era ceva ce tu nu puteai ?mpiedica. ?tii prea bine asta, c?ci anume Moirae au decis soarta lor. ?i… cine ?tie, poate c? sufletele lor au ren?scut deja ?i au o alt? via??. Una mult mai lini?tit? ?i mai frumoas?.”

  ?Sper asta, Island, pentru c? ?ntr-adev?r meritau un destin mai bun. Iar acum s?-i urm?m pe cei doi. Trebuie s? afl?m unde ??i au barlogul ?i ce pun la cale.”

  ?Ba nu. Nu-i nevoie. Plus la asta: ?tiu deja c? suntem aici.”

  ??tiu? De unde?”

  ?Ne-au v?zut. Mayar cand plecau, iar Ahi a ?tiut de la ?nceput.”

  ?Asta chiar c?-i straniu. ?i n-au f?cut nimic s? ne ?mpiedice s? fim aici?”

  ?Mmm. E din cauza c? mi-a putut citi un gand: c? vreau s?-i fac o vizit? b?tranului Coallar. De altfel zic s? ne ?ndrept?m ?ntr-acolo. Va fi mai bine ?i pentru noi de altfel, c?ci… acum c-am aflat de la Mayar c? el ?i Tenebre pl?nuiesc eliberarea lui Mannar, cred totu?i c? el e mai periculos decat ??tia doi.”

  ?Atunci, s?-i facem o vizit? lui Coallar mai ?ntai. Chiar ?i a?a: o s? m? ?ntorc mai tarziu aici ?i-o s?-i cer socoteal? lui Ahi pentru toate cate le-a f?cut Samayei ?i nepoatelor tale. Cine ?tie: poate ?i se ?nva?? minte dup? aceea?!”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc totu?i!” Spuse Island, surazand cu am?r?ciune. Dup? care porni ?n urma lui Dike, care se afla deja mult ?n fa??. Dar, ?n timp ce pleca, Island privi ?nc? odat? ?n urma lui Ahi, c?ci ?i putuse citi acel gand despre ale sale nepoate ?i la fel ?i sim?ise ?i ura. Numai c?, de data aceea, avea de gand s? nu stea cu mainile ?n san ?i s? a?tepte, ci s?-l pedepseasc? pe al s?u frate de trebuie, dup? merit.

  ***

  ?n timp ce coborau muntele, ?ndreptandu-se spre barlogul lui Coallar, care se afla mai spre poale, aproape de p?durea lui Tenebre, Dike ?i Island fur? mira?i s? vad? o femeie, complet ?mbr?cat? ?n negru, urcand ?n sus pe munte. ?i, de?i ea era ?nc? departe de ei, ambii Titani o v?zur? de parc? ar fi stat chiar ?n fa?a lor.

  Era o femeie destul de tan?r? ?nc?, de?i avea probabil ?n jur de patruzeci. Avea p?r negru, m?sliniu, ?i ochi la fel de negri. Erau ?ns? atat de frumo?i ochii ei ?ncat, dac? ai fi putut privi pentru mult? vreme ?n ei, te-ai fi pierdut complet de parc? ai fi c?zut ?ntr-un abis f?r? fund, dar f?r? regrete, nevrand nicicand s? ie?i apoi din ei.

  Negrul acelor ochi ?ns? n-avea pic de r?u ?n ei. Din contr?: erau de o splendoare rar ?ntalnit?, cu un fel de triste?e sclipind adesea ?n ei, o am?r?ciune adunat? timp de mul?i ani ?n al ei suflet. Dar, de?i mul?i ?opteau adesea despre a femeii triste?e, pu?ini ?tiau ?n realitate ce i se ?ntamplase ?n trecut ?i asta din cauza c? ea nicicand nu permise nim?nui s?-i p?trund? ?n suflet. De asta ?i n-aveau de unde ?ti al?ii ce tragedie suferise s?rmana la via?a ei.

  Acea femeie era Morena, mama lui Mayar, care, dup? lungi ani de pribegie ?n c?utarea copilei ei, aflase ?n sfar?it despre acel loc. ?i, sim?ind c? anume acolo o poate g?si, se aventurase pe munte, f?r? s?-i pese de altfel de ce i s-ar putea ?ntampla, c?ci nici ea ?i nici vulpile lui Inmar nu se aveau la inim?.

  De altfel Morena decise s?-?i caute fiica anume dup? acea noapte cand v?zuse vulpile lui Inmar trecand prin satul ?n care tr?ia ?n acel moment. Asta ?i aduse aminte de a ei durere pe care ?ncercase s-o uite timp de mul?i ani. Dar, aducandu-?i totu?i aminte c? era mam?, ?n ciuda faptului c? al?ii ?i transformaser? feti?a ?ntr-un monstru, Morena decise s? lupte, c?ci a ei iubire mereu avuse un chip ?i-un nume: Mayar.

  Astfel, pas cu pas, urcand acel munte, Morena p?rea atat de luminoas?. ?i avea de ce s? aib? acea lumin? unic? ?n jurul ei, c?ci la fel ?i era ?i sufletul: f?r? masc?. Cel pu?in a?a l?sa s? se vad? uneori. ?n rest purta o masc? unic? pe fa??: cea a fericirii, chiar dac? era una fals?. F?cea asta ?ns? doar pentru a nu permite altora s? afle despre ce era al ei copil ?n realitate. ?i nu din cauza c? se temea pentru ea ascundea Morena, ci pentru c?-i era team? c? lumea ?i va judeca copila pentru ce e. De aceea, oriunde era v?zut?, femeia zambea.

  La fel zambea ?i ?n acele clipe. Atat de frumos c? p?rea o Zan?. Mai ales dup? ce pletele lungi ?i negre i se r?sfirar? pe spate, ?n dulcea ?mbr??i?are a vantului, cel care-i smulse broboada neagr? de pe cap. ?i, ?ntorcandu-?i capul ?i privind ?n zare, ?ncotro vantul cela juc?u? ?i ducea broboada transformand-o ?ntr-o ciudat? pas?re neagr?, Morena surase: era totu?i fericit? chiar ?i ?n momente triste.

  Dar, v?zand-o atat de senin?, Island murmur?, zambind, ??i totu?i ?i seam?n?. Celei pe care am cunoscut-o demult, dar dup? care al meu suflet ?nc? tanje?te.”

  ?Curse?” ?ntreb? Dike.

  ?A?a e,” ?i Island surase nostalgic. De altfel a lui compara?ie nu era ?ntampl?toare, c?ci Curse ?i Morena ?ntr-adev?r sem?nau la chip. Nu atat de izbitor, dar sem?nau. De altfel ?mp?r?eau ?i aceea?i soart?, c?ci ambele n?scuser? copii din neamul lui Coallar, dar niciuna nu-i v?zuse crescand. Totu?i era ?i diferit? soarta lor, c?ci dac? Curse fusese mereu iubit? de Island ?i el mereu sim?ise durere gandindu-se la ea ?i c?-i f?cuse r?u cu mana lui, nu la fel se ?ntampla ?n cazul Morenei. Ea nu doar fusese victim? ?ntampl?toare a lui Ahi, care, ademenit de ai ei ochi superbi, se l?sase sedus ?i la fel o seduse ?i pe ea. Apoi, cand focul din inima lui se stinse, el pur ?i simplu disp?ru ?i nicicand nu se mai interes? de soarta ei.

  Morena ?ns? nu-l uitase. Nici dup? ce aflase cine era el ?n realitate. Ba chiar nu sim?i nici ur? pentru el ?i asta din cauza c? ??i zicea mereu c? dac? prin venele fiicei ei curge sangele lui atunci ura ei n-o ajuta defel pe Mayar. Plus la asta, chiar dac? prin ?n?el?ciune, ?i d?duse o fiic?, a ei mare comoar?. De aceea ?i nu-l putea ur?.

  La fel nu-?i putea ur? Morena copilul, chiar dac? Mayar, prin natura ei, reu?ise s? atrag? ura lumii asupra mamei ei. Morena ?n schimb, nedorindu-i r?ul, alese s? se ?ndep?rteze de oameni. Cel pu?in de cei ce-i ?tiau trecutul. Dar, dup? ca?iva ani ?n care se ascunse ?i de sine, cand se re?ntalni cu Inmar ?i resim?i c-o doare sufletul dup? a ei copil?, femeia se decise ?i porni ?n c?utarea fiicei, decis? s?-?i tr?iasc? zilele al?turi de ea ?i s-o aud? iar spunandu-i atat de dulce ?mam?.”

  ?i, cum era obi?nuit? cu str?inii, Morena le zambi celor doi Titani cand ajunse ?n dreptul lor. Apoi, cu voce blajin?, le spuse, ?Bun? s? v? fie inima, drume?ilor! ?i la fel s? v? fie bun drumul, c?ci unii pleac? ?i al?ii vin de pe acest munte, chiar dac? majoritatea din cei ce vin s?-l vad? se tem de el.”

  ??i ai dreptate. Muntele ?sta pare ?nfrico??tor doar la prima vedere. ?n schimb e plin de secrete frumoase,” r?spunse Dike voios.

  Morena ?ns? zambi viclean: ?i pl?cuse r?spunsul str?inului. Apoi, privindu-l ?n ochi, ?i spuse, ?Secretele nu-s stra?nice, Maestre Dike. Ele ne fac via?a mai frumoas? ?i mai interesant?.” Dar, v?zand mirare pe fa?a Titanului, surase iar ?i spuse, ?Da. ?tiu cine sunte?i. De altfel cred c? doar pu?ini pe lumea asta nu cunosc povestea Titanului care a l?sat Cosmosul pentru a crea un Paradis pe p?mant.”

  Fu randul Titanului s? zambeasc?, ??i astfel de pove?ti mai circul? prin lume.”

  ?Nu doar. Chiar ?i a?a oamenii le ador?, c?ci ?i ajut? s?-?i ?nfrunte destinul. De altfel… noi, oamenii suntem crea?i din pove?ti ?i credem atat de mult ?n ele.”

  ?De aceea ?i zic eu mereu c? oamenii sunt mai ?n?elep?i decat Titanii, cei care-s atat de aproape de cer,” spuse Island, surazand.

  ?Ba eu cred c? acum exagera?i un pic, Titane Island, c?ci oamenii sunt de fapt creaturi simple. De ce? Simplu: pentru c? prefer?m s? credem c? aerul e respira?ia cerului, vantul - ?oapta p?mantului, iar focul locul ?n care se na?te magia. ?i, chiar de ?tim c? lumea asta e mult mai complex? ?i mai tainic? decat o ?tim noi, o prefer?m simpl?, c?ci de ce s? complic?m lucrurile dac?-s pur ?i simplu frumoase?!”

  ?Simplitatea ?ns? nu-i de ajuns uneori. De asta m? ?ntreb eu: ce fac oamenii atunci cand ??i dau seama de asta?” ?ntreb? Dike curios.

  ?Caut? r?spunsuri ?n stele, se ?ncred ?n destin ?i ascult? ?opotul apei. Astfel ??i complic? oamenii via?a. De altfel cred c? singuri c?ut?m probleme, doar ca s? sim?im c? n-am tr?it degeaba via?a.”

  Ascultand-o vorbind astfel de cuvinte ?n?elepte, Island surase melancolic. ?i trebuia s? recunoasc? totu?i c?-i pl?cea cum gandea acea femeie. De altfel ?i pl?cea ?i portul ei, c?ci chiar dac? era ?nc? tan?r? p?rea atat de ?n?eleapt?, ?tiind unde anume se caut? adev?rul, de?i credea atat de mult ?n pove?ti, cele care ?i d?deau de altfel putere.

  Tres?ri ?ns? cand sim?i privirea Morenei a?intit? asupra ei. Femeia ?ns?, privi ?n alt? parte cand Titanul o privi. Apoi, cu sfial?, Morena ?ntreb?, ?Poate… din ?ntamplare, nu ?ti?i unde pot g?si satul vulpilor ro?ii ale lui Inmar? Nu de alta, dar am o vorb? cu ea.”

  ?Sigur c? ?tim,” ?i r?spunse Dike sigur pe sine. ??i nu-i greu de g?sit nici de str?ini. Trebuie doar s? continui s? urci ?n sus pe munte. Pe c?r?ru?a de colo. Astfel o s? ajungi ?n poiana Ahilarului. Fiind acolo uit?-te spre r?s?rit. Acolo o s? g?se?ti o alt? cale. ?i, de-o s? urmezi c?r?ru?a ceea, ajungi ?ntr-un tarziu ?n satul vulpilor, c?ci, de?i ele cred c? nimeni nu le poate g?si culcu?ul, se ?n?eal? atat de mult, din cauza c? e cel mai u?or de g?sit de altfel. Dar… fii atent?: e posibil s? nu fii primit? cu bra?ele deschise odat? ajuns? acolo.”

  ?De parc? asta m-ar speria!” Spuse Morena. ?De altfel, de ce ar trebui s? ne plec?m capul ?n fa?a greut??ilor, Maestre Dike? Pan? la urm? greut??ile nu-s pentru a ne pune piedic?, ci pentru a ne face mai puternici. De aceea cred c? al meu du?man poate s? m? fac? s? ?nfrunt via?a asta cu mai mult? destoinicie decat am crezut vreodat?. Plus la asta: n-au decat s? m? urasc?. Pan? la urm? n-au ce-mi face, c?ci singure au decis s?-?i lege destinul de-al meu. Iaca ?i nu m? pot face s? dispar nici de-?i doresc ele asta. Dar, pentru sfat, spun mul?umesc, Maestre. La fel v? urez drum bun. Eu ?n schimb voi merge pe drumul meu, c?ci pan? la urm? asta ?mi e ?i soarta.”

  Apoi, ?nchinandu-se u?or, le ?ntoarse spatele. ?i, ?n timp ce urca pe munte, ??i prinse p?rul cu ambele maini ?i ?ncepu a-l ?mpleti ?ntr-o cosi??. De privit ?n urm? ?ns? nu privi nici pentru o clip?. De asta ?i-o admir? Dike atat de mult, c?ci ?i el, ca ?i Island, o petrecur? mult? vreme cu privirea.

  ?n cele din urm? ??i privi prietenul cand acesta spuse, ?S? mergem acum! Fiecare cu soarta lui! ?i… are dreptate pan? la urm? cand spune c? n-o s? i se ?ntample nimic, c?ci chiar dac? Ahi e nemilos, n-are un motiv s-o ucid?. De altfel nu cred c-o s? caute unul, c?ci i-a d?ruit o fiic? aceast? femeie, una pe care a ajuns s-o iubeasc?. Da iaca nu ?tiu dac? Morena o s? g?seasc? ceea ce caut?.”

  ?Recuno?tin?a lui Mayar?”

  ?A?a e.”

  ?Eu ?ns? nu-s atat de sigur c? n-o s-o g?seasc?,” Spuse Dike surazand. ?Pan? la urm? inima uman? e atat de schimb?toare, iar Mayar are ?i sange uman ?n vene. De aceea ?i cred c? pan? la urm? o s? aleag? drumul care o s-o ?ndrepte spre fericire. Fie ea ?i pentru scurt? vreme.” Dup? care, la pas lent, cei doi Titani se ?ndreptar? ?n t?cere spre culcu?ul lui Coallar.