?naintand cu mare aten?ie prin tunelul ce ducea spre sala tronului lui Coallar, Boor se sim?ea ciudat. Avea ?i de ce, c?ci ?n acel loc sim?ea o influen?? str?in?, ceva ce nicicand nu mai sim?ise mai ?nainte. Ce anume ?ns? nu putea ?n?elege ?i asta din cauza c? el nu putea vedea acele fantome albe pe care le v?zuse Mayar ?i la fel nu se aprindeau nici tor?ele lui Tenebre ?n calea lui.

  Chiar ?i a?a le sim?ea influen?a, precum le sim?ea ?i r?ceala al?turi. De asta ?i se ?nfiora uneori. ?i, din cand ?n cand, cand sim?ea de parc? o man? rece ?i atingea gatul, Boor tres?rea ?i strangea ?i mai tare manerul sabiei sale.

  ?E a naibii de ?nvior?tor s? treci singur pe aici. Sim?i de parc? te p?trunde pan? la oase cu?itul ghe?ii. Ceva ce nicicand n-am mai sim?it pan? acum de altfel. Dar… ?tiu eu cui anume se datoreaz? aceast? ciudat? stare pe care o am. Lui Coallar. Cel care ?ncearc? cumva s? m? ?ntoarc? din drum. Numai c?, bunicule, ?i-ai ales gre?it prada de data asta.” ?i, ca s? alunge acel frig ce-l tot atingea din cand ?n cand pe piele, Boor form? o mic? tornad? ?n jurul lui, care ?l ajut? totu?i, c?ci ?inu fantomele la distan??.

  Astfel, ajuns ?n sala tronului, privi cu mare aten?ie ?n jur. Nu era nimeni acolo ?ns? ?i i se p?ru ciudat. Chiar ?i a?a era sigur c? Coallar nu ?tersese putina ?i era pe undeva pe acolo, preg?tind cine ?tie ce surpriz? pentru el.

  De altfel avu dreptate Boor s? gandeasc? astfel, c?ci Coallar, care st?tea ascuns ?n spatele unui perete de parc? ar fi fost una dintre fantomele de la intrare, ??i pandea cu mare aten?ie nepotul. ?i… o mul?ime de ganduri i se ?nvarteau ?n cap, ?Ce caut? ?sta aici? Ce vrea de la mine? S? fi venit aici ca s? se r?zbune pentru ce i-am f?cut micu?ei Cr?iese a Z?pezii ?i lupoaicei? Nu, nu cred. Ar fi prea mult, c?ci, din cate ?in minte, Boor nicicand nu s-a r?zbunat. ?i asta c? Ahi a ?ncercat s?-i ucid? fetele ?i nu odat?. Dar totu?i…”

  Tres?ri ?n clipa ?n care Boor strig?, ?Hai, Coallar, arat?-te odat? c? ?tiu c? e?ti aici! ?i, cum suntem ambii persoane ocupate, zic s? termin?m repede ce am ?n plan. Dar pentru asta trebuie s?-?i ar??i mutra. Altfel nu putem ajunge la un consens.”

  Coallar ?ns? rase. Dar, de?i crezuse el c? rasului lui nu fu auzit de Boor, se ?n?elase, c?ci acela imediat privi ?nspre locul ?n care st?tea regele ascuns. Numai c?, neputandu-l vedea pe rege, Boor se ?ncrunt?. De spus nu mai spuse ?ns? nimic. Doar f?cu ca?iva pa?i ?nspre acel perete, convins s? verifice de nu era vreo poart? secret? pe undeva. Dar, dup? ca?iva pa?i, se opri, auzind vocea lui Coallar de undeva din stanga de data asta. De aceea ?i zambi, cand ?n?elese c? lui Coallar ?i era a joac?.

  ?i a?a ?i era, c?ci, secunde dup? aceea, se auzi iar vocea juc?u?? a regelui Coal. ?La fel de nepoliticos ca ?ntotdeauna,” spuse Coallar oarecum ?n batjocur?. ?Iar eu care credeam c? anii o s? te schimbe, nepoate. V?d ?ns? c? m-am ?n?elat, c?ci nici b?trane?ile n-o s? te fac? ?n?elept. P?cat ?ns?. Astfel am fi avut o ?ans? s? st?m mai des la taclale.”

  ?Crezi?” Iar Boor ranji. ?Ceva de care m? ?n?el totu?i.”

  ?De ce?” ?ntreb? Coallar cu voce inocent?. ?Doar sunt un biet b?tran singur c?ruia i-ar pl?cea s? stea mai des de vorb? cu unicul s?u nepot. Nu v?d nimic r?u ?n asta.”

  ?Eu ?ns? da. De ce? Pentru c? noi nicicand n-am fost uni?i ?i nici n-am avut noi prea multe teme de discu?ii.”

  ?Chiar ?i a?a, s? ?tii c? mi-a fost dor,” spuse Coallar ironic. ??i, s? fiu sincer, aproape c?-?i uitasem chipul. De aceea ?i bucur enorm c? e?ti ast?zi aici.”

  Boor ?ns? rase cu poft?. Ba chiar se a?ez? pe-o scar? de piatr? ?i-?i analiz? cu mare aten?ie pumnalul pe care-l scoase din teac? pan? ??i potoli rasul. Dup? care, folosindu-?i magia, reu?i s? reflecte chipul lui Coallar pe lama pumnalului. Dar, de cum ?l v?zu pe Coallar ?ncruntandu-se, ?n?elese totu?i ce ?iretlic folosea acela. De aceea ?i spuse, ?Acum ?n?eleg.” Dup? care t?cu.

  ?Ce anume?” ?ntreb? Coallar extrem de curios dup? mai multe minute de t?cere.

  Dar, de?i vruse s? nu-?i tr?deze loca?ia, Boor ?i auzi clar vocea ?n spatele lui, exact din locul din care o auzise prima dat?. De privit ?n urm? ?ns? nu privi. Doar ?i d?du ?ansa lui Coallar s? se joace. Apoi, dup? ce mai trase pu?in de timp, s? vad? cat de tari erau nervii lui Coallar, pe care-l vedea ?nc? schimonosindu-se pe lama pumnalului, spuse, ?M? refeream la temeri, bunicule. ?i la faptul c? cei ca tine, care tr?iesc ?n grote, nu se deosebesc mult de guzgani.” Apoi ranji, v?zand c? reu?ise s?-i r?neasc? orgoliul regelui c?rbune.

  Acela ?ns?, de?i fierbea pe din?untru, decise c?-i mai sigur s? stea ascuns. De t?cut ?ns? nu t?cu ?i iar ?ntreb?, ??i de ce m? rog crezi tu c?-s temerile cele care m? ?in ?n aceast? grot??”

  ?Pentru c?-i evident de altfel. ?n caz contrar mi te-ai fi ar?tat de imediat ce-am intrat ?n grot?. Sau mi-ai fi ap?rut ?n cale ?nc? de la intrare. Dar totu?i, trebuie s? recunosc c? a ta mi?care e una inteligent?.”

  ?Nu mai zi,” marai Coallar. ?De ce m? rog?”

  ?Pentru c?, netrimi?andu-?i ?cainele” dup? mine, a?a cum ai f?cut cu Bestla ?i Samaya, m-ai ademenit aici, unde se pare c? ?i-i mai u?or s?-?i dezarmezi victimile. Doar c? tactica ta n-o s? func?ioneze cu mine. De ce? Pentru c? ai uitat cine anume e Boor, Zeul vanturilor.”

  ?i Coallar iar stramb? din nas. Avea dreptate Boor - uitase el ce-i poate pielea nepotului. La fel se gr?bise permi?andu-i s? intre ?n al s?u regat, de?i ar fi putut trimite ?ntr-adev?r al s?u mistre? s?lbatic s?-l pun? pe fug?. Doar c?, cand ?l v?zuse pe Boor venind, decise s? se joace ?i-l l?sase s? intre, convins fiind c? anume ?n sala tronului ?l putea bate pe nepot cu propriile arme.

  De altfel gandul lui Coallar fusese unul inteligent. Cel pu?in crezuse asta la ?nceput, c?ci ?iretlicul lui, cel pe care pl?nuia s?-l foloseasc? ?i ?mpotriva nepotului, func?ionase mereu cu al?ii. Ei bine, ?iretlicul cela nu era cine ?tie ce, dar totu?i b?ga spaima ?n oasele ?ndr?zne?ului, c?ci odat? ajuns ?n chiar inima regatului lui Coallar, se vedea ?nconjurat de taine, de-o ciudat? aur? neagr? ?i asta-l f?cea s? tremure ca varga. Mai ales cand sim?ea ?i el acele atingeri reci pe piele. Iar faptul c? Coallar nu se vedea nic?ieri putea fi considerat? cirea?a de pe tort.

  Boor ?ns? era ?ntr-adev?r diferit. El nu doar c? era obi?nuit cu modul de-a lupta al bunicului s?u ?i cu ale lui ?iretlicuri. La fel era la curent cu faptul c? Coallar nu mai era demult acel mag puternic ?i asta din cauza c? de mult? vreme nu mai v?zuse soarele. Plus la asta: ?i sl?biser? enorm puterile datorit? temerilor, cele despre care ?i vorbise Boor cu atata ?ncredere.

  ?Frica de oameni, Coallar. La asta ?i m? refer,” spuse Boor dintr-o dat?, trezindu-l pe Coallar din reverie, c?ci acela prea se afundase ?n ganduri. Dar, de?i avea o mul?ime de ganduri ?n cap, decise s? tac? ?i s? a?tepte. Dup? cateva secunde ?ns? se r?zgandi ?i ?ntreb?:

  ?De ce totu?i temeri? Nu v?d de unde ai aflat tu astfel de chestii banale.”

  ?Da nu z?u?!” Spuse Boor cu v?dit? batjocur? ?n glas. ?Ba eu cred c?-s cat se poate de reale. De ce? Mi s-a spus mie deja c? stai ascuns ?n gaur? de teama oamenilor.”

  ??i s-a spus?” ?ntreb? Coallar, tres?rind. ?De c?tre cine?”

  ?De vanturi?!” ?i Boor rase. ??i tot acele vanturi mi-au spus c? umbl? ni?te zvonuri prin lume cum c? regele Coallar a ajuns s? se ascund? chiar ?i de soare ?n urma unui blestem. Un blestem al unui tat? care ?i-a pierdut fiica din cauza ta ?i care te-a blestemat ?nainte de moarte s? n-ai nicicand lini?te cat vei mai tr?i pe p?mant.”

  Apoi Boor t?cu ?i ascult? cu mare aten?ie. ?i fu dat astfel s? aud? cum Coallar ?nghi?ise ?n sec. De ar?tat ?ns? nu se ar?tase ?i asta putea fi doar una din dou?: chiar se temea de Boor ca de drac ori cuvintele nepotului ?l pusese pe ganduri. Dar, cum nu era sigur care din aceste dou? r?spunsuri era cel adev?rat, Boor decise s?-i dea un pic de r?gaz lui Coallar s? vad? ce-o s?-i treac? aceluia prin minte dup? aceasta.

  Coallar ?ns? st?tu cuminte. Pentru mult? vreme de altfel, timp pe care ?i-l lu? s? se gandeasc?, c?ci, venind acolo ?i spunand astfel de cuvinte, Boor nu reu?ise decat s?-i r?suceasc? un cu?it ?n ran?.

  ?Al naibii ?arpe,” gandi regele ?ntr-un final. ?De unde totu?i a aflat c? m? tem chiar ?i de soare? S?-mi fi scormonit prin amintiri? Nu, nu cred. Din cate ?tiu n-are o astfel de putere. Sau… s? m? fi ?n?elat eu ?n tot acest timp ?i nepotul meu are puteri ascunse de care nu ?tiam eu? Ei bine, n-ar fi nimic straniu. Mai ales c? fiicele lui ?i ale mele str?nepoate sunt atat de diferite ?i cu puteri atat de diferite. ?n special cea mijlocie, care controleaz? cobrele asemeni lui Tenebre. Asta chiar c? e ciudat, de parc? Island ar fi fiul lui Tenebre ?i nu a lui Inlan Diar. ?i asta chiar c? e straniu, c?ci…”

  Sim?ind o durere ascu?it? ?n partea dreapt? a abdomenului, Coallar se chirci. Ba chiar icni ?i scra?ni din din?i, ceva ce auzi ?i Boor. Acela ?ns? doar ?ntoarse pu?in capul ?i privi ?n spate, cu coada ochiului, asigurandu-se c? Coallar nu se ar?tase. Dar, v?zand c? sala tronului era ?nc? goal?, privi iar la lama pumnalului s?u ?i-l v?zu pe Coallar schimonosindu-se de durere ?i cum ?i era fa?a acoperit? de broboane negre de sudoare.

  ?Straniu,” gandi Boor oarecum ?ncurcat. ?Coallar sim?ind durere? Credeam c? e ceva imposibil. Dar totu?i… nu-i prima dat? cand v?d asta.” ?i Boor avea dreptate, c?ci ?l mai ?ntalnise odat?, cu vreo ca?iva ani ?n urm?, cand Coallar ?ncercase s? traverseze p?durea. Doar c? soarele, de parc? i-ar fi fost cel mai mare du?man, ?ncepu dintr-o dat? s? ard? atat de puternic ?ncat se sim?ea aerul din jur atat de ?n?bu?itor de parc? ar fi fost o saun?. Din aceast? cauz? ?i ?ncepu Coallar a transpira abundent, iar asta-l sl?bea de puteri, c?ci Boor ?l g?si atunci chircit la poalele unui mare copac. Dar, de?i avea Boor destule conturi de reglat cu al s?u bunic, v?zandu-l ?n halul ?n care era ?n acele clipe ?i ?n?elegand c? n-o s? simt? nicio satisfac?ie r?nindu-l, ?l l?s? ?n pace. Chiar ?i a?a ?l pandi ?n ziua aceea ?i v?zu cum Coallar se tarase pe branci spre a lui grot? ?n care se ascunse.

  Ce v?zuse ?n ziua aceea, Boor nu spuse nicicand nim?nui. Doar ?ncepu s? treac? mai des pe la grota lui Coallar. De v?zut ?ns? nu-l mai v?zu din ziua aceea decat odat?. Doar pentru cateva clipe, cand Coallar ?ncerc? s? ias? din a sa ?nchisoare noaptea. Numai c?, imediat ce d?du s? treac? pragul grotei, v?zu fantoma Anayei fugind din acel loc a?a cum fugise ?i tan?ra ?n acea diminea??, crezand c? era sc?pat?. ?i, la vederea tinerei, Coallar ?ncepu s? se ?n?bu?e, iar asta ?i provoc? o imens? durere ?n piept, o durere care trecu odat? ajuns ?n sala tronului. De aceea ?i se decise el apoi c?-i mai bine s? stea ascuns, cel pu?in o vreme, pan? cap?t? noi for?e.

  Se ?n?elase ?ns?, c?ci acel ?doar pentru o vreme” dur? mai bine de patruzeci de ani, timp ?n care-i sl?biser? puterile ?i la fel devenise ?i slab de fire. Dar, cum Coallar pur ?i simplu ura s?-?i arate sl?biciunile, ?nv??ase s? le ascund?. La fel ?nv??ase s? stea ?i el ascuns, c?ci… era mai sigur pentru el.

  Ceea ce nu ?tia el ?ns? era c? ale lui sl?biciuni fuseser? aflate de al?ii. Chiar dac? acel eveniment, care-i marcase via?a pentru totdeauna, era ?optit de al?ii tot ca un blestem, c?ci se ?ntamplase asta ?n seara mor?ii Anayei, cand oamenii veniser? la grota regelui c?rbune cu zecile c?utand r?zbunare ?i s?-l pedepseasc? pentru a sa mi?eleasc? fapt?.

  ***

  CU PATRUZECI DE ANI ?N URM?

  A?ezat pe tronul s?u, Coallar mo??ia. ?i cu adev?rat se sim?ea ?n seara aceea obosit chiar dac? nu ?tia de ce. Dar, dup? cum ?i era felul, cand se sim?ea plictisit, regele C?rbune decise c?-i o idee a naibii de bun? s? doarm?.

  Numai c? la scurt? vreme tres?ri auzind cum cineva arunca cu pietre ?n a sa grot?. Asta-l uimi nespus, c?ci nu putea ?n?elege ce se ?ntampla. De aceea ?i se ?ncrunt?, gandind c? iar din adancuri muntele ??i f?cea de cap ?i, scuturand acele locuri de praf, arunca ?i cu pietre ?n jur. Dar, ?n clipa ?n care auzi strig?te ?nfuriate din afar?, deveni atent.

  Astfel, ciulind urechile, auzi destul de clar strig?tele ?nfuriate ale oamenilor, ?Mi?ele! Rege Coallar! Arat?-?i chipul de caine ?i d? ochii cu noi, oamenii, cei c?rora le-ai f?cut atat de mult r?u.” Dar, ne?n?elegand el ce f?cuse ca oamenii s? fie sup?ra?i pe el, Coallar se ?ncrunt? iar.

  ?Ce s? fie?” Se ?ntreb? el dintr-o dat?. ?Ce anume s? se fi ?ntamplat iar de oamenii s-au sup?rat ?ntr-atat ?ncat au ?ndr?znit s? se r?scoale ?i s? vin? la grota mea s?-mi strige ura lor ?n fa???” ?i Coallar era de data asta cu adev?rat confuz, c?ci nu-?i amintea el s? fi f?cut ceva mi?ele?te ?n ultima vreme.

  Dar, ceea ce nu-?i amintea regele c?rbune, era ceva ?tiut de oameni, cei care scoseser? ?n seara aceea trupul ne?nsufle?it al Anayei din ape ?i-i deplanser? plecarea. De aceea ?i se stranser? ei cu mic cu mare, se ?narmar? fiecare cu ce putu ?i se ?ndreptar? spre grota lui Coallar. Asta fu ?ns? posibil doar dup? ce b?tranul Aman, plangand la c?p?taiul fiicei, le spuse ?i altora despre al s?u pact mi?elesc cu Coallar.

  Apoi, v?zand c? b?tranul era hot?rat s?-?i fac? dreptate cu mana lui, deciser? oamenii s? nu-l lase singur, c?ci chiar de era ?i el vinovat, pan? la urm? cel care o ?mpinsese pe Anaya la moarte fusese un altul. De aceea se adunaser? mai ?ntai ?n centrul satului. ?i, dup? ce-?i spuse fiecare p?rerea, deplangand fiecare ?n felul lui moartea tinerei fecioare ?i se ?narmar?, se pornir? spre P?durea Tenebre. Dar, pe lang? furci, topoare ?i alte dr?covenii ce puteau fi folosite drept arme, oamenii mai luar? cu ei ?i multe tor?e aprinse ca s? dea foc grotei ?n cele din urm?.

  ?n calea lor o ?ntalnir? pe Tenebre. De v?zut ?ns? n-o v?zur?, c?ci Titanida, sim?ind pericolul aproape, se ascunse de imediat ce v?zu f?cliile din dep?rtare. Chiar ?i a?a, cand oamenii furio?i trecur? pe lang? ea, sim?i c? ceva cu adev?rat grav se ?ntamplase ?i asta putea s?-i aduc? sfar?itul lui Coallar sau cel pu?in s?-i dea destule b?t?i de cap. Dar, din cauza c? se sim?ea tr?dat? de Coallar, care-o uitase cand pusese ochii pe o tan?r? fecioar? uman?, Tenebre decise s? se r?zbune ?i nu-l anun??.

  F?cu asta Tenebre ?ns? f?r? s? ?tie adev?rul, c?ci ea auzise din gura oamenilor doar, ?El trebuie s? moar?. Neap?rat trebuie s? moar? pentru ce a f?cut.” ?n rest fu mister, c?ci, dintr-un motiv anume, Tenebre nu putu citi gandurile niciunuia dintre cei care se ?ndreptau cu gand r?u spre culcu?ul lui Coallar ?i astfel nu putu nici afla c? a ei rival? de moarte, cea care o ?inuse departe de acea grot? timp de 6 ani, nu mai era de fapt pe p?mant. De-ar fi ?tiut ?ns? s-ar fi bucurat enorm ?i s-ar fi sim?it r?zbunat?, c?ci atunci cand Anaya ?ncepu s? vin? zilnic la grota lui Coallar, regele c?rbune ?i spuse lui Tenebre s?-?i caute alt culcu? ?i s? nu i se arate ?n fa?a ochilor decat doar dac? i-o trimite el vorb?.

  Atunci, de?i se sim?ea c?tr?nit? de tr?darea lui, mult mai c?tr?nit? de altfel decat atunci cand el o tr?dase cu Inlan Diar, Tenebre plec?. ?i, ca s? se ascund? pentru mult? vreme de Coallar, ??i g?si cuib de nebunii ?n scorbura acelui imens copac. Dar, de?i ea crezuse c? Coallar se va plictisi repede de noua sa juc?rie ?i c?-i va trimite vorb? prin cobrele ei s? se ?ntoarc? acas?, se ?n?elase. ?i, timp de ?ase ani, Tenebre nu primi niciun gand m?car de la Coallar, care p?rea s-o fi uitat. Din aceast? cauz? ?i st?tu deoparte ?i permise acelora?i oameni care-o detronaser? ?n urm? cu ?ase ani s? se r?zbune ?i ?n numele ei.

  Astfel, ca s? savureze din plin acea dulce r?zbunare, Tenebre urm? grupul. Dar st?tu destul de departe de ei ca s? nu pl?teasc? ea ?n cele din urm? oalele sparte ?n caz c? Coallar n-o s? se arate din a lui ascunz?toare. ?i, stand la ad?postul unei scorburi ?n care se ascunse, Tenebre v?zu acel grup de oameni stand timp de mai multe ore ?n fa?a grotei ?i strigand numele lui Coallar precum ?i vorbe de ocar?.

  Asta deja i se p?ru ciudat Titanidei, c?ci nu putea totu?i ?n?elege ce-i ?nfuriase atata pe oameni. ?n special de ce erau ?narma?i, c?ci de?i Coallar o ?inuse departe de al s?u regat, iscoadele lui Tenebre lucrau liber ?n afara grotei. ?i… niciuna din ele nu-i spusese Titanidei despre nimic important ce ar fi putut face Coallar ?ncat s? atrag? furia oamenilor.

  Numai c?, ?n clipa ?n care Kiran p??i ?n fa?a grupului de oameni, Titanida deveni extrem de atent?. Astfel putu auzi clar ceea ce le spuse tan?rul oamenilor care aveau de gand s? intre ?n grot? ?n cele din urm?, ??i totu?i, chiar dac? noi ne dorim s?-l rupem ?n buc??i pe acest mi?el, cu propriile maini, ?n?untrul grotei n-o s? ne reu?easc?, c?ci acolo e teritoriul lui ?i sursa lui de putere.”

  ?La fel se ?ntampl? ?i ?n afara grotei,” strig? unul dintre s?teni, ?nfuriat. ??i ?tim ?i de ce. Pentru c? aceast? p?dure e controlat? de so?ia acestui mi?el. Care de altfel tot e ?mpotriva noastr?.”

  ?Da, dar m?car aflandu-ne la libertate avem ?ansa s? ne ap?r?m ?n caz de ceva,” ?i r?spunse Kiran sigur pe sine. ?C?ci o fi Tenebre so?ia tiranului ?stuia, dar ea nu poate controla totu?i magia ?ntregii naturi. Prin urmare, la libertate ?i sub protec?ia cerului care e unul pentru to?i, putem s? ne mi?c?m liber.”

  T?cu ?ns? tan?rul cand Aman se apropie de el ?i-i puse o man? pe um?r. Apoi, privind cu mare aten?ie chipurile celor prezen?i ?n fa?a grotei, b?tranul spuse cu durere, ?Kiran are totu?i dreptate, fra?ii mei. Cerul e doar unul ?i ne este prieten. La fel cum prieten ne este aerul din jur. Prin urmare ?i ne va proteja ?n caz de nevoie.”

  ?Asta e de la sine ?n?eles,” spuse un alt s?tean. ?Dar de st?m aici n-o s?-l facem pe mi?el s? pl?teasc?, c?ci sunt sigur c? n-o s? dea ochii cu noi ca s? pl?teasc? pentru cele f?cute Anayei.”

  ?Anayei?” Se ?ntreb? Titanida. ?Acea tan?r? se nume?te Anaya? Dar… de ce totu?i ?ncearc? ei s-o r?zbune? Ce i-o fi f?cut Coallar atat de grav de-s ei aici?”

  Aman ?ns? o f?cu iar s? tac? cand spuse, ??i are ?i de ce s? stea ascuns mi?elul. Se teme. De aia nu d? ochii cu noi. Dar, de nu se arat? el, atunci o s? apar eu ?n fa?a lui ?i tot eu o s?-i ?nfig pumnalul ?n inim? f?candu-l s? pl?teasc? pentru cele f?cute fiicei mele, c?ci al nostru pact a fost altul.”

  ?Pact? Care pact?” Continu? s? se ?ntrebe Tenebre, c?ci ea cu adev?rat nu ?tia de niciun pact. Ea crezuse c? fata venea de bun? voie ?n grota lui Coallar. Dar… se ?n?elase se pare. Asta ?ns? nu schimba nimic: Titanida ?nc? o considera rival? ?i du?manc? de moarte. Ba chiar, f?r? s? ?tie adev?rul, ?ncepu s-o urasc? ?i mai mult ?i s?-i doreasc? moartea.

  Oamenii ?ns?, cei prezen?i ?n fa?a grotei, erau cu adev?rat ?nfuria?i. ?i nu doar din cauza lui Coallar, dar ?i a b?tranului Aman, c?ci chiar dac?-l respectaser? mul?i pentru faptul c? lucra mult ?i era bogat, afland c? fusese ?n stare s?-?i vand? fiica pentru acea bog??ie ajunser? s?-l dispre?uiasc?.

  De fapt oamenii din sat ?ncepuser? a b?nui c? ceva nu era curat cu b?tranul Aman ?i a lui fiic? Anaya de imediat ce observar? c? fata intra zilnic ?n P?durea Tenebre, la r?s?ritul soarelui, ?i se ?ntorcea doar la apus sau cand se l?sa noaptea. Dar, de?i b?nuiau ei asta, deciser? s? nu se implice, c?ci considerau a fi doar problema b?tranului. Chiar ?i a?a ?opteau despre cele b?nuite pe la col?uri, unii sus?inand c? v?zuser? ceva, al?ii c? auziser?, dar nicicand nu vorbeau deschis acele cuvinte de ocar? ?n fa?a p?rintelui Anayei sau ?n fa?a ei.

  This story has been taken without authorization. Report any sightings.

  Acele ?oapte ?ns? fur? auzite de Kiran. Tan?rul ?ns?, fiind ?ndr?gostit, nu le d?du crezare. Ba chiar le consider? ca fiind spuse din invidie, pentru c? b?tranul era putred de bogat. Mai mult decat atat: faptul c? el o considera pe Anaya un ?nger o absolvea automat de p?cate. Numai c?, ?n acea zi, afland despre faptul c? Anaya d?duse na?tere unui copil, pe ascuns, ?i c? nimeni nu ?tia cine s? fie tat?l acelui copil, Kiran aflase c? se ?n?elase.

  Chiar ?i a?a el era sigur c? copilul e al lui, c?ci doar cu el ??i petrecuse Anaya acea noapte. Ba chiar ??i spuse mai apoi c? iubita lui ascunse totul de ru?ine. De aceea ?i se decise s? mearg? la casa ei ?i s? cear? anumite explica?ii. Numai c?, ?n drum spre casa b?tranului Aman, afl? de la vecini c? Anaya ?i copilul disp?rur?, la fel cum nimeni n-o mai v?zuse pe b?trana moa??. Doar o femeie spunea c-o v?zuse ie?ind noaptea din sat, c?ci acea femeie ??i avea casa la marginea satului, ?nspre p?dure, ?i nu dormea la acea or?. ?i mai spuse acea femeie c? auzise plansul unui copil ?n bra?ele b?tranei care se furi?a spre p?dure, un copil care putea fi doar al Anayei, c?ci anume cu ea tr?ise b?trana ?n ultimele luni.

  Asta ?ns? ?l alert? mult pe Kiran, c?ci ??i d?dea seama c? era ceva mai mult decat ru?inea la mijloc. ?i chiar sim?i c?-l doare ?n piept la acel gand c? Anaya suferise, pentru c? el era sigur c? dac? ar fi fost copilul lui ea i-ar fi spus f?r? doar ?i poate. Dar ea nu doar c? nu-i spusese nimic, ci ?i disp?ruse undeva ?mpreun? cu copilul.

  Astfel, temandu-se c? ceva r?u i se putea ?ntampla iubitei sale, Kiran se ?ndrept? spre minele de c?rbune ale b?tranului Aman. ?i-l g?si acolo, c?ci b?tranul obi?nuia s? nu ias? cu lunile la suprafa??, orbit de ambi?ii ?i vrand s-adune ?i mai multe averi decat avea deja. Prin urmare habar n-avea de ceea ce se ?ntamplase ?n casa lui.

  Dand ?ns? cu ochii de tan?rul pe care-l ura, Aman se ?ncrunt?. Apoi, afland de la el c? ceva se ?ntamplase cu Anaya ?i crezand c? anume el ?i dezonorase fiica, ?ncepu a lovi ?n stanga ?i-n dreapta cu tarn?copul vrand s?-l fac? pe individ s? pl?teasc? pentru ale sale fapte. Dar, aducandu-?i aminte de Coallar ?i de a lui nebunie ?i interes boln?vicios cu privire la Anaya, se cutremur?. ?i, ?n timp ce privea ?int? ?n ochii lui Kiran, b?tranul se ?ntreb?, ?S?-mi fi vandut eu propriul copil diavolului? S?-i fi f?cut eu r?u feti?ei mele cu mana mea?” Apoi, ?nc? strangand tarn?copul ?n man? ?i urmat de Kiran, porni ?n fug? spre cas?.

  Pe drum ?ns? se ?ntalnir? cu una dintre vecine care le spuse c-o z?rise pe Anaya ?n zori, ?ndreptandu-se spre Raul Tenebre. Mai mult, femeia le spuse c? era atat de ab?tut? s?rmana fat? ?i c? la sigur ceva r?u i se ?ntamplase. Dar, cand femeia ?ntreb? ce s-ar fi putut ?ntampla cu ea, cei doi b?rba?i o luar? la fug? de lang? ea l?sand-o cu ?ntrebarea ?n gur?.

  Ajun?i ?ns? la rau ?mpietrir? ambii ?n?elegand c? poate c? era prea tarziu, c?ci Anaya nu era acolo. Dar, cum e firea omului s? nege lucruri, Aman spuse dintr-o dat?, ?Ea nu-i aici. Acea femeie s-a ?n?elat. S? mergem s-o c?ut?m ?n alt? parte.”

  Se opri ?ns? b?tranul locului cand Kiran ?l apuc? de bra?. ?i, privind la tan?r, v?zu lacrimi ?n ochii lui ?n timp ce privea ?n fa??. Privind ?ntr-acolo b?tranul v?zu acela?i lucru ca ?i tan?rul: un mic buchet de violete ?n locul din care Anaya se aruncase ?n ape. De aceea ?i se cutremur? b?tranul cand Kiran spuse cu glas gatuit, ?Ea totu?i nu mai e. A noastr? Anaya nu mai e ?n ast? lume.” ?i, ?ngenunchind, Kiran izbucni ?n hohote de plans.

  B?tranul ?ns? st?tu ca ?mpietrit, privind ?int? raul, pan? noaptea tarziu cand oamenii scoaser? ?n sfar?it trupul Anayei din ape. Abia atunci Aman se urni din locul ?n care st?tuse ?i se apropie de a lui copil? pe care s?tenii o l?saser? pe p?mantul rece. ?i, ?ngenunchind lang? ea, Aman ?ncepu a-i mangaia p?rul ud, fa?a alb? ?i buzele vinete. Chiar ?i a?a ea p?rea atat de frumoas? ?n ochii b?tranului. ?i, ?n timp ce-o privea ca pe un ?nger, b?tranul Aman murmura ?ntruna, ?Va fi bine, copila mea. Totul va fi bine. Se ocup? tata de restul. Tu doar odihne?te-te ?n pace.” Dup? care o stranse la piept ?i st?tu cu ea a?a ore ?n ?ir, c?ci s?tenii, v?zand durerea imens? din ochii lui, preferar? s?-i dea timp s?-?i ia r?mas bun de la ea.

  Abia ?ntr-un tarziu Kiran ?ndr?zni s? se apropie de b?tran. ?i, cand acesta ?n?elese c? era timpul, tan?rul putu lua trupul Anayei ?n bra?e ?i se ?ndrept? spre sat. Apoi, ajun?i ?n casa b?tranului, o l?s? pe Anaya ?n a?ternut curat, preg?tit de b?tranele satului. Dup? care, s?rutandu-i buzele ?i lipindu-?i fruntea de a ei, ?i ?opti, ?S? nu-?i par? r?u Anaya pentru acea noapte, c?ci ea ne-a unit pe veci. De aceea noi vom fi unul ?i dincolo de moarte ?i nici m?car moartea nu ne va putea desp?r?i.”

  ***

  S?tul s? tot aud? cuvinte de ocar? spuse lui de oamenii satului, Coallar se hot?r? ?n cele din urm? s? dea ochii cu ei. Astfel, ?n timp ce se apropia de ie?irea din grot?, unde ?l v?zuse pe b?tran stand ?i privindu-l cu ur?, Coallar ?i ?uier? printre din?i, ??i totu?i e?ti aici, b?trane, de?i am crezut c? am avut un pact noi doi.”

  ?La fel am crezut ?i eu,” ?i spuse b?tranul cu glas stins. ?Dar se pare c? m-am ?n?elat.”

  Aceste cuvinte ?i calmitatea b?tranului ?l uimir? pe Coallar. Mai mult de atat ?ns? ?l uimi s? vad? ?ntregul sat adunat ?n fa?a grotei sale. Dar, de?i privi la fiecare chip v?zut acolo, n-o putu vedea pe Anaya. De aceea ?i se ?ncrunt?, c?ci ?i-ar fi dorit s-o mai vad? odat? ?i s?-?i bucure ochii. De altfel se ?nfurie chiar s? n-o vad? acolo, c?ci o iubea. Da, ?ntr-un mod boln?vicios, dar o iubea. ?i ?n?elese asta dup? multe luni de stat ?n grota lui, timp ?n care se gandise la ea ?i ?n?elese c? a lui dragoste ?i obsesie nu disp?ruser? pe acel camp de violete unde o f?cuse a lui, ci din contr?: ?i-ar fi dorit-o pe veci a lui. S-o caute ?ns? nu ?ndr?znise, c?ci atunci cand ?i d?duse s? bea acea licoare ?i-i spuse c? ?n acea zi ?l va vedea pentru ultima oar? semnase ?ntr-un mod ciudat un pact cu ea, unul care-l ?inea totu?i departe de tan?r?.

  Dar, dac? tan?ra ar fi venit singur? s?-l caute, atunci acel pact ar fi fost rupt. Ceva ce-?i dorea ?i Coallar extrem de mult. De aceea ?i continua s-o caute printre ceilal?i cu atata ?nver?unare. Numai c?, ?n locul chipului ei de ?nger, vedea fa?a lui Kiran. Ceva care-l deranja enorm. ?i, de?i nu ?tia cine s? fie acel tan?r, c?ci cand o v?zuse pe Anaya ?n bra?ele unui b?rbat el nu-i v?zuse chipul, Coallar sim?i c?-l ur??te pe Kiran. Dar, mai mult decat s?-i vad? chipul, pe Coallar ?l deranja s? vad? ura din ochii tan?rului, o ur? pe care o considera nemeritat?. De aceea ?i-i ?uier? ?ntr-un final printre din?i, extrem de ?nfuriat, ?Dispari din ochii mei.”

  Spre marea lui surpriz? ?ns? Kiran rase. Ba chiar Coallar sim?i ?i batjocur? ?n vocea tan?rului cand acesta ?i spuse, ?S? dispar eu? Ba bine c? nu, c?ci singurul care trebuie s? dispar? de pe acest p?mant e?ti tu, diavole. De ce? Pentru c? nici soarele nu mai poate suporta s?-?i vad? chipul, dar?mite noi, oamenii. ?i de altfel suntem s?tui s? ?tim c? tr?ie?ti lini?tit, nepl?tind pentru a ta mi?elie ?i pentru toate lacrimile tinerelor femei care au avut de p?timit de pe urma ta. De aceea ?i suntem azi aici: s? cerem plat? dubl? pentru a noastr? suferin??.”

  Din cauza acelor cuvinte, Coallar se ?ncrunt?. Ba chiar avu inten?ia s?-l sugrume pe tan?r pentru ale lui cuvinte ?ndr?zne?e. Doar c?, fiind concentrat asupra tan?rului, Coallar nu observ? c? b?tranul Aman scoase un pumnal de sub haine ?i-l ?nfipse ?n partea dreapt? a abdomenului, chiar sub coaste. Dar, chiar dac? sim?ea c?-l arde acea ran?, Coallar nu disp?ru. El doar privi ?n ochii b?tranului Aman, cei care sc?p?rau cu ur?, ?i la fel sim?i ur? ?i el.

  Dintr-o dat? ?ns?, sim?ind cum mania punea st?panire pe el, Coallar apuc? strans mana b?tranului, cea care ?inea pumnalul, ?i ?mpinse ?n fa??. Dar Aman ?mpinse acel pumnal cu ?i mai mult? for??, de parc? ar fi vrut s?-l implanteze ?n corpul regelui. ?i, c-o ur? necontrolat?, ?i spuse lui Coallar, ?Asta e blestemul unui tat?, mi?ele. Ura pe care ai sem?nat-o ?n pieptul unui p?rinte care ?i-a pierdut copila din cauza l?comiei ?i c? s-a ?ncrezut ?n diavol. Azi ?ns? acel pact se ?ncheie, la fel cum sper ca otrava acestui pumnal s? ?ncheie ?i-a ta existen??.”

  Asta ?l f?cu pe Coallar s? se cutremure. Dar nu din cauza faptului c? aflase c? pumnalul fusese otr?vit, c?ci el era nemuritor ?i nu putea fi ucis de oameni, ci din cauza c? aflase de moartea Anayei. De aceea ?i continu? s? priveasc? ?int? ?n ochii lui Aman, cer?ind de la el ?ndurare ?i s?-i spun? c? moartea Anayei era o minciun?.

  B?tranul ?ns?, ?n?elegand ce a?tepta regele de la el, ?i spuse ?uierand cuvintele printre din?i, ?S? n-ai nicicand parte de-o via?? lini?tit?, Coallar. ?i pan? la moarte s? te zvarcole?ti asemeni ?arpelui. La fel s? nu sim?i pl?cerea atingerii pic?turilor de ploaie pe piele, ci s? le sim?i asemeni smoalei ?ncinse, c?ci acele pic?turi vor fi blestemul fiicei mele, cea care a v?rsat lacrimi amare din cauza ta. ?i ale ei cuvinte, cele ce le-a spus ea ?nainte de moarte, s? fie pentru tine tot un blestem, Coallar. Un blestem de care s? fugi mereu, dar de care s? nu te po?i nicicand ascunde. ?i, ca un ultim jur?mant ce-l dau acestui p?mant, ??i spun s?-i vezi mereu chipul feti?ei mele, dar s? nu sim?i nicicand pl?cere v?zand-o. S-o vezi ca o fantom? ce te va urm?ri pretutindeni, care te va vana ca pe un guzgan puturos oriunde nu te-ai ascunde. ?i s?-?i fie blestemat? existen?a chiar ?i de ceruri, c?ci nici el s?rmanul nu te mai suport? la fel cum nu te suport? p?mantul.”

  Apoi, spre surprinderea tuturor care scoaser? un strig?t, b?tranul Aman ?ngenuche ?i scuip? sange. Asta se ?ntampl? din cauza c? fusese neatent cand l-a ?njunghiat pe Coallar ?i de aceea s-a r?nit ?i el. Dar, spre deosebire de Coallar care nu sim?ea ?nc? nimic, otrava ac?ion? rapid ?n cazul b?tranului.

  Coallar ?ns?, v?zandu-l pe b?tran agonizand, ?n?elese c? ?i al lui sfar?it putea fi aproape. De aceea ?i disp?ru atat de brusc dup? ce-l arunc? pe Aman de perete: pentru c? v?zu ura pe chipul oamenilor ?i dorin?a s?-l vad? anume pe el mort. Dar, chiar dac? se ascunse ?n acea zi, Coallar ?n?elese c? traiul lini?tit se terminase pentru el. De aceea, ?nchis ?n acea grot?, ?n care auzea voci ?i-o vedea pe Anaya pretutindeni, Coallar ?nnebuni ?ncet-?ncet. Apoi mai era ?i rana provocat? de tat?l Anayei, cea care nu se ?nchise niciodat?. La fel era ?i blestemul cel de tat?, care-l f?cu captiv al propriei iluzii, un blestem al oamenilor, cei de care mereu se temuse, dar cei care-l ?ngenunchear? ?n cele din urm?.

  ***

  PREZENT

  Atat de nea?teptat, c? Coallar se cutremur?, fu ?n?f?cat de Boor de guler ?i apoi aruncat ?mpotriva unui perete. Asta se ?ntampl? din cauza c?, cufundat ?n amintiri, nu se control?. ?i, dup? cum era obi?nuit, se ?ntorcea la al s?u tron f?r? s? fie m?car con?tient de asta. De aceea ?i-i d?duse lui Boor ?ansa s? se r?zbune.

  Apoi, cand sim?i ?i-un val de energie rece ca ghea?a aruncat? asupra sa ?i care nimerise pe pielea lui precum mici f?rame de ghea??, Coallar scra?ni din din?i. ?i avea de ce s? simt? durere, c?ci acel val de aer rece, atingandu-i rana deschis?, ?l f?cu s? simt? de parc? zeci de cu?ite l-ar fi ?njunghiat ?n acela?i timp. Dar, de?i abia se putea ?ine treaz din cauza durerii, el tot privi cu ur? la Boor ?i marai printre din?i, ?M?car spune-mi pentru ce atata ur?, nepoate.”

  Iar Boor, ?nnebunit de-a binelea, se arunc? asupra sa. ?i, ?n?f?candu-l de guler cu ambele maini, ?i spuse, ?Pentru a ta ?ndr?zneal? ?i pentru a ta ve?nic? obsesie de a-mi r?ni fiicele. Dar, dup? cum eu nu-s tu ca s? stau ?i s? privesc cum al?ii ?mi r?nesc copiii, sunt azi aici. S? te fac s? pl?te?ti pentru toate cele s?var?ite. ?n special pentru a ta nebunie de-a face pact cu ?arpele Ian Gyar pentru mana Sephirei, ?i asta doar ca s?-i po?i lua mai apoi puterea.”

  Coallar ?ns? ranji. Apoi, ?nchizand pentru cateva clipe ochii, el spuse, ?Asta era. ?i eu care crezusem c?-i ceva mai grav.” Apoi, cu maini tremurande, ?l f?cu pe Boor s?-i dea drumul hainei. ?i, dup? ce se ridic? cu chiu cu vai ?n picioare, ?ncepu s? se plimbe ?ncolo ?i ?ncoace pentru a-?i dezmor?i trupul. Abia ?ntr-un tarziu se opri locului ?i f?r? a-?i privi nepotul spuse, ?Doar… am f?cut ce trebuia s? fac. ?i… n-am avut de ales de altfel.”

  ?Nu mai spune,” marai Boor furios. ?N-ai avut de ales. ?i… cine te-a for?at m? rog s? ac?ionezi astfel?”

  ?Nevoia?!” Spuse Coallar ranjind. ?Aveam nevoie de acea putere. S? ies de aici ?i s? v?d lumina soarelui. Ceva ce nu pot face f?r? puterea celor trei str?nepoate. ?i, cum ele sunt inutile acestui p?mant, am decis s? m? folosesc de ele, c?ci eu am nevoie s? ies de aici ?i s?-l g?sesc pe al meu fiu, pe Mannar, care e menit s? aib? tronul lumii.”

  Boor ?ns? rase, spre surprinderea lui Coallar. ?De aceea ?i ?i-ai zis c? r?nind pe al?ii po?i avea de ca?tigat.”

  ?Absolut,” murmur? Coallar, ?ndulcindu-?i glasul de data asta. Dup? care, dandu-i tarcoale lui Boor, murmur?, ??i… dac? o s? te gande?ti bine la asta o s? ?n?elegi c? am dreptate. De ce? Pentru c?, controland aceast? lume, vei fi invincibil. Ceva ce nu po?i avea ?ns? f?r? a aduce drept jertf? puterea celor trei. Dar, de-o faci, de ?n?elegi c? existen?a lor a fost doar ceva pasager ?i c? ele au ap?rut pe lume ca s? ne fac? pe noi mai puternici, atunci nimeni nu te va ?ngenunchea nicicand. De aceea, nepoate, de fiicele tale mor…”

  Un pumn ?n fa??, primit de la Boor, ?l arunc? pe Coallar cat colo. De data aceea ?ns? se putu controla ?i se opri la ca?iva centimetri de a lovi iar peretele. Apoi, privind furios la Boor, care-l privea cu ur? ?i forma un cub de ghea?? ?n maini, ?i ?uier? printre din?i, ?N-ai ?ndr?zni!”

  ?Crezi tu? Ba din contr?: sunt aici tocmai pentru c-am ?ndr?znit, bunele! ?i ?tii de ce? Pentru c? eu cred c? puterea e ?n mana celui care ?ndr?zne?te. La fel cum cred c? e necesar s? pedepse?ti cu propriile maini ?i nu s? a?tep?i pedeaps? dup? ce acela moare, ?n iad.”

  De data asta ?ns? Coallar rase, ??i, ?nchizandu-m? ?n cubul cela, o s? te sim?i r?zbunat? Ba bine c? nu. N-o s?-?i reu?easc? decat s? m? ?nfurii ?i mai mult. ?i atunci da, Boor, a mea ur? va fi atat de mare ?ncat voi distruge tot ce ?ntalnesc ?n calea mea. ?ncepand cu ale tale fiice. ?i astfel o s? ob?in ?i pl?cere v?zandu-te ?n genunchi, ?n fa?a mea, cerand ?ndurare.”

  ??ndurare? S? cer eu? ?ie? Ba bine c? nu, Coallar. Viseaz?, c?ci asta nu-i ceva ce-o s? vezi tu de la mine. Plus la asta: tu nici m?car nu ?tii ce ?nseamn? ?ndurare, la el cum nu ?tii ce ?nseamn? s? iube?ti sau ce e familia, c?ci mereu ai distrus ca s? controlezi, inclusiv pe cei care au acela?i sange ca ?i tine.”

  ?Asta totu?i ne face o familie.”

  ??i ai dreptate. Suntem familie. Doar cu numele. ?i, desigur, datorit? sangelui care ne curge prin vene. Ale noastre inimi ?ns? n-au sim?it nicicand asta. Din aceast? cauz? ?i sim?im pl?cere atunci cand vedem pe al?ii ?ngenunchea?i ?n fa?a noastr?, cer?ind ?ndurare. Mai ales cei care ne stau ?n cale. ?i… s? ?tii c? asta chiar am ?nv??at-o de la tine.”

  Dar, dintr-o dat?, fu nevoit s? fac? fa?? urii lui Coallar, care trimise asupra lui un val de c?rbuni ?ncin?i. Pentru asta ?i arunc? cubul cela de ghea?? ?nspre Coallar. Numai c? atat el, cat ?i regele Coal, c?scar? ochi mari de uimire, v?zand c? atat cubul, cat ?i c?rbunii ?ncin?i, pluteau ?ntre ei, controla?i fiind nu de puterea lor.

  Abia cand Coallar marai furios printre din?i, ?Dike,” ?n?elese Boor ce se ?ntamplase. De aceea ?i ranji fericit ?i privi spre u??, unde ??i v?zu tat?l ?i pe Dike, privindu-i ?int?. Dar, ceea nu Boor nicicand nu se a?teptase s? vad? la al s?u tat? era calmitatea din ochii lui Island fiind ?n grota lui Coallar, cea de care mereu fugise ?i de fapt se temuse de cand era mic copil, c?ci anume acolo ?l atrase Coallar odat? ?i-l puse s? lupte cu Mannar. Iar dup? acea lupt?, dup? ce atat el, cat ?i Mannar fur? r?ni?i grav, Island nicicand nu se mai apropiase de acel loc. Pan? ?n acea zi.

  Totu?i Boor nu spuse nimic. Doar a?tept? ?n t?cere s? vad? ce-o s? se ?ntample. Apoi surase cand ?l auzi pe Dike spunandu-i lui Coallar, ?V?d c? totu?i nu ?i-ai pierdut mirosul, copoiule. ?nc? miro?i prada de la kilometri distan??.”

  Numai c? Coallar p?ru s? nu fi gustat gluma ?i batjocura lui Dike. De aceea ?i-i marai furios, ?Iar ce nu m-am a?teptat eu e s? v? v?d pe voi aici. O adev?rat? reuniune de familie.” Dar, v?zand mica sfer? vine?ie cu care se juca Island ?n acele clipe, Coallar scra?ni din din?i, ?n?elegand ce avea Island de gand s? fac?, mai ales cand v?zu c? cubul lui Boor ?ncepu s? se ?nvart? ?n jurul lui. Chiar ?i a?a ??i zise s?-l scoat? pe Island din s?rite ?i astfel s? g?seasc? o cale s? scape. De aceea ?i spuse cu oarecare ironie ?n glas, ?Mai lipse?te Inlan Diar. ?n caz c? ?i ea vine, suntem ?n format complet.”

  ?De parc? mama n-ar avea lucruri mai bune de f?cut decat s? vin? s?-?i viziteze so?ul tic?los. Care e ?i avar ?i tr?d?tor pe deasupra.”

  ?Iar tu e?ti amabil ?i iubitor ca ?ntotdeauna, fiul meu!” ?i Coallar ranji. ?De asta ai venit s?-?i vezi b?tranul tat?, nu? Sau poate… oh, nu-mi spune: e?ti aici pentru c? ?i-i team? s? nu-?i r?nesc fiul? Unicul pe care-l ai de fapt.”

  Island ?ns? rase din toat? inima. ?De parc? i-ar fi team? cuiva de tine. ?i, Coallar, hai s? fim sinceri: chiar crezi c? Boor e atat de slab ?ncat s? fiu eu nevoit s? vin aici s?-l protejez? Ba bine c? nu, c?ci, de-a venit el aici, a venit cu un motiv anume: s? te pedepseasc? pentru a ta neru?inare de a-mi ataca nepoatele. De aceea ?i cred c-o s?-?i scarpene r?u de tot pielea. ?i… va fi dup? merit de altfel.”

  ?Dup? merit… pedeaps?… s?-?i scarpene pielea,” marai Coallar iritat. ?Mereu repeta?i una ?i aceea?i. De parc? a?i fi o moar? stricat?. ?i nu ?n?eleg de ce sunte?i atat de c?tr?ni?i. Pan? la urm? n-am f?cut nimic ie?it din comun. Am ?ncercat doar s?-mi protejez familia.”

  ?Pe a ta poate. Sau mai bine zis pe unicul fecior care ?i-i drag, ?n timp ce-i r?ne?ti pe ceilal?i. De altfel nici nu m? mir? c? ai ?ncercat s? le r?ne?ti pe Sephir, Bestla ?i Zeal, c?ci mereu ?i-ai r?nit ceilal?i doi fii ca s?-l aperi pe Mannar. Doar c?… ups, puterea lor nu-i ceva ce-?i apar?ine.”

  ?Ba bine c? da,” ?uier? Coallar printre din?i. ?Tocmai pentru c? ?mi sunt nepoate a lor putere trebuie s?-mi apar?in?. De aceea ?i le-am atacat, c?ci n-au vrut s? renun?e la ea cu bini?orul. Pentru asta trebuiau s? pl?teasc? scump.”

  ?Iar tu, cum trebuie s? pl?te?ti tu pentru ale tale fapte mar?ave?” ?ntreb? Dike ?ntr-o doar?.

  A lui ?ntrebare ?ns? ?l mir? pe Coallar, care-l privi chiora?, ?S? pl?tesc? Eu? Pentru ce? Pentru c? mi-am c?utat dreptatea?”

  ?Ba nu. Pentru c? ai ?ncercat mereu s? ob?ii ceea ce aveau al?ii.”

  ?Aaa. Tu acum te referi la pumnale probabil. Ei bine, fiind ceva de ce am absolut? nevoie… Cum se zice: scopul scuz? mijloacele. Pan? la urm? iubita ta fiic? e vie ?i nev?t?mat?.”

  ?Datorit? ?ie ?ns? a cunoscut mult prea devreme o lume pe care n-ar fi trebuit s? o cunoasc?. De aceea ?i-s ?i eu aici, Coallar: s? v?d cum pl?te?ti pentru a ei durere.” ?i, atat de nea?teptat c? pan? ?i Boor ?i Island tres?rir?, Dike ?l arunc? pe Ionas ?nspre Coallar.

  Regele Coal ?ns? disp?ru brusc, ca s? apar? cateva secunde mai tarziu ?n spatele lui Dike. ?i, pan? acela s? reac?ioneze, Coallar ?l lovi cu piciorul ?n ?ale, f?candu-l pe Titan s? se clatine. Dar, fiind concentrat s?-i fac? r?u lui Dike, Coallar fu neatent. De aceea ?i nu observ? cand Ionas ap?ru ?n mana lui Dike. Iar acela, rotindu-se brusc pe c?lcaie, lovi aerul din jurul lui Coallar, ?nconjurandu-l pe rege c-o bul? transparent?, care se color? cat de curand ?n mai multe culori.

  V?zandu-se captiv, Coallar marai, ?D?-mi drumul, Dike! Nici nu ?tii ce gre?eal? faci atacandu-m?!”

  ?Ba bine c? ?tiu,” r?spunse Dike calm. ?De altfel, tocmai pentru c? ?tiu care-s consecin?ele actelor mele ?i-am f?cut asta. Acum ?ns?, c? mi-am terminat treaba, te las pe maini sigure.” ?i, c?scand u?or, de parc? i-ar fi f?cut ?n ciud? lui Coallar, Dike se a?ez? pe scara tronului, la ca?iva metri de locul ?n care plutea Coallar. ?i, sprijinindu-?i capul cu mana, ?l privi cu mare interes, de parc? s-ar fi preg?tit s? vad? o reprezentare important?.

  Coallar ?ns? nu-l privi pentru mult? vreme. El, ?n?elegand c? trebuia neap?rat s? scape de acolo, ?ncepu s? se agite ?n interiorul bulei. Dar, cat de curand, scra?ni din din?i cand v?zu mici cuburi de ghea?? plutind ?n jurul lui. ?i, r?ceala emanat? de acele cuburi de ghea??, ?l f?cur? s? ?n?epeneasc? ?ncet-?ncet, dup? care p?ru c? intrase ?n trans?.

  Abia atunci ?i strig? Island lui Boor, ?Arunc? cubul cela la mine, fiule!” ?i, dup? ce prinse cubul din zbor, Island ??i folosi puterea de cubul cela ?nghi?i sfera. Apoi, l?sand cele dou? obiecte s? pluteasc? liber ?n jurul bulei ce-l ?inea captiv pe Coallar, Island f?cu ca?iva pa?i spre fiu.

  Boor ?ns? nici nu-?i privi tat?l. El doar se uita ?int? la acea bul? pe care se v?zur? reflectate amintirile lui Coallar. Dar, cand sim?i mana tat?lui atingandu-i um?rul, Boor ?l privi pe Island ?i ?ntreb? cu voce joas?, ?Crezi c? asta ne va ajuta s? afl? ceea ce c?ut?m?”

  ?Cel pu?in vom ca?tiga pu?in timp pan? Bestla ?i Sephir se vor ?ntoarce ?n tab?ra Siarului. ?i, cand asta se va ?ntampla, ea, cu ajutorul Samayei, vor putea citi gandurile lui Coallar ?i afl?m, poate, ?i ce pune ?sta la cale.”

  ?Chiar ?i a?a, sunt de acord cu Boor c? poate s? nu serveasc? la nimic. Dar ?ncercarea vin? n-are,” murmur? Dike. ?De altfel… ne?tiin?a e ceva ce ne poate ?ngenunchea cu u?urin??.”

  Boor ?ns? privi ?int? la Island. ?i, p?rand cu adev?rat ?ngrijorat, spuse, ?Eu totu?i nu-l pot l?sa nepedepsit. Nu pentru ceea ce i s-a ?ntamplat Sephirei. Ea merit? ca ?sta s? pl?teasc? asemeni ?arpelui.”

  ?De pl?tit o s? pl?teasc? el mai tarziu, fiule. Cu siguran??. Doar c? cred totu?i c? r?zbunarea n-o s? ne ajute la nimic. Plus la asta: n-o s?-?i reu?easc? s?-l faci pe Coallar s? sufere prea mult, c?ci ?tii c? noi nu-l putem ucide. O poate face doar Mannar. El ?ns? e disp?rut pe moment.”

  ?Cum r?mane cu titanii? Din cate ?tiu titanii ?l pot distruge pe regele Coallar.”

  Privi ?ns? Boor la Dike cand acesta spuse, ?Titanii tot nu-i pot face nimic. De altfel Coallar nu poate fi ucis de nimeni. Nu atata timp cat Mannar e pe p?mant. ?i asta din cauza c? Coallar a folosit un ?iretlic: ?i-a ascuns parte din suflet ?n trupul lui Mannar. Iaca ?i ?i-a asigurat existen?a ve?nic?.”

  ?Viclean? mi?care,” marai Boor.

  ?Eu i-a? spune ?n?eleapt?. Astfel Coallar s-a pus la ad?post. Cu toate acestea ?ns?, sunt de acord cu tine, Boor: trebuie cumva s?-i limit?m puterile. De aceea va r?mane pentru un timp ?n bula lui Ionas. Pentru cat timp va fi ?ns? captiv nu ?tiu. Cel pu?in vom ca?tiga timp.”

  ?Tenebre-l poate elibera,” sus?inu Island.

  ?Nu. Ionas e ?n afara puterii lui Tenebre, iar dac? ea ?ncearc? s? fac? r?u bulei, atunci Ionas va fura putere de la ea. Nu cred s? ri?te, c?ci ?tie prea bine care sunt consecin?ele. Mai degrab? va a?tepta ca bula s? dispar? de una singur?. ?ntre timp noi vom afla ce plan au ?i vom pune ceva la cale ca s?-i ?mpiedic?m s?-l ?mplineasc?. Cel pu?in s? le z?d?rnicim ale lor planuri.”

  ?Pentru asta trebuie s? ie?im de aici. ?i cat mai curand posibil,” murmur? Island oarecum iritat, acoperindu-?i nasul. ?Duhoarea asta m? taie pan? la oase. Ca ?i privirea fantomei de colo.”

  Privind ?i ei ?nspre tronul lui Coallar, unde privea ?i Island, Dike ?i Boor v?zur? fantoma tinerei Anaya, c?ci ea era captiv? ?n acea grot? cat ac?iona blestemul b?tranului Aman asupra lui Coallar. De altfel mai era un motiv pentru care tan?ra nu putea p?r?si acel loc: faptul c? Soarta ?i desp?r?ise chipul ?n dou?. Astfel, atata timp cat b?trana vulpe Anaya nu-?i amintea al ei trecut, nici tan?ra Anaya nu era liber?. ?i avea s? fie astfel pan? cand cele dou? nu s-ar fi hot?rat s? p?r?seasc? p?mantul ca s? se ?ntalneasc? la Poarta Purgatoriului mai apoi. Cel pu?in asta era ceea ce credea tan?ra fantom?.

  Dar, de?i fusese v?zut? de cei trei, niciunul din ei nu se apropiase de ea. La fel nici tan?ra nu ie?i din ascunz?toare. Doar privi cu aten?ie la tot ce se ?ntamplase. ?i, imediat ce r?mase singur? cu Coallar, se apropie de bul? ?i-l privi ?ndelung.

  ??i totu?i pedeapsa divin? exist?, diavole,” spuse ea ?ntr-un tarziu. ?Cel pu?in ?n cazul t?u exist?. ?i, ca s? fac acea pedeaps? s? fie bine sim?it? pe a ta piele, o s?-?i mai dau un motiv pentru care s? suferi.” Dup? care atinse peretele bulei ?i-i transmise ale ei amintiri lui Coallar. Astfel fu cum afl? ?i el despre existen?a lui Inmar.